Născută la miezul nopții ( Vol. III)

Capitolul 7

Ava

Seth intră panicat în sufragerie,urmând să mă anunțe ceea ce nici nu mă gândeam să fac atât de curând,datorită durerii îngrozitoare,ce imi pulsează între coapse,cât și pe tot corpul.

-Într-o săptămână ai cel mai important meci de box ,Ava. Dacă nu îl câștigi,s-a dus dracu cariera ta din box. șoptește iar eu îl privesc panicată pe Asael,ce mă privește înapoi serios.

După un schimb sever de priviri intre noi doi,Pasha începe.

-Nu te voi lăsa să pierzi astfel de meci,Ava. Stiu cat de mult iubesti boxul. Îmbracă-te,vom merge la orice spital existibil dacă e nevoie,înă tu trebuie să începi antrenamentele. zice ,doar că nu își termină bine propoziția,căci pumnul lui Ares îi întoarce capul.

Casc ochii când îl văd pe Pasha rânjind,apoi mă pun între ei.

-Nu,Pasha. șoptesc văzând că mă privește la fel. Lasă-l. adaug,însă urmează să mă dea grijuliu la o parte,apoi să înceapă să îi ofere pumni celui care m-a crescut în mare parte,Ares oferindu-i destul la rândul lui.

Mă enervez când o văd pe mama cu lacrimi în ochi,ținută de tata ca să nu se bage între ei.

-Mi-ați făcut mama să plângă ,idioților! Stați că vă arăt eu. spun nervoasă,în timp ce îmi pun verbină pe pumni,apoi să le ofer fiecăruia câte unul în fiecare rană deschisă,sau vânătaie. 

Îi privesc mândră când îi văd zvârcolindu-se de durere,apoi îl privesc pe Alec,ce watw într-o criză de râs,alături de ceilalți.

-Îmi place de noua mea comoară! strigă încercând să se oprească,însă îi observă din-nou pe cei doi.

Ares se ridică destul de greu,apoi se apropie de mine.

-Avem să discutăm ceva important în cameră,îngerașule! îmi mârâie la ureche,urmând să îmi sărute lobul ,apoi să urce scările.

Ridic din umeri,apoi îl urmez în liniște,lăsându-i pe ceilalți să râdă cât vor.

Privirea lui Asael îmi arde spatele,simt asta,iar când mă întorc,constat că am iar dreptete.

Îmi continui liniștită drumul,apoi intru în camera mea și a lui Asael,acolo unde l-am văzut pe Ares intrând. 

-Ce s-. încep,însă îl simt imediat cum îmi apucă talia,urmând să mă sărute brutal,cât și grijuliu.

Scâncesc în momentul când îmi atinge din greșeală o rană,acesta adâncind sărutul în următoarea secundă.

Îmi încurc degetele în părul lui,iar acesta mârâie ,asta făcându-mă să rânjesc.

Dacă nevoia insistentă de aer nu exista,atunci noi ne-am fi pierdut în acest sărut,un sărut pe care îl aștepăm de trei ani,trei ani în care amândoi am fost bântuiți de dorul celuilalt.

-Iartă-mă că nu am putut să îți apăr floarea ,îngerașule,iartă-mă că nu am putut să îmi țin în siguranță ceea ce îmi aparținea. îmi șoptește strângându-mă puternic la pieptul său.

-Ești iertat,Ares.. . îl anunț,acesta sărutându-mi creștetul capului,palmele sale mângâindu-mi spatele.

După minute întregi în care îmi dezinfecta rănile,acesta începe să mi le bandajeze pe cele mai severe,și să aplice o cremă peste arsuri.

-Idioții ăia au meritat să moară în mâinile tatei. Ti-au făcut destule,iar ceea ce le-a făcut tata ,este mult prea puțin.

-Ce le-a făcut..?