Iubire Epică #1

Capitolul 7 - Surprize, surprize

Am scuturat negativ din cap, căci eram prea șocat de ceea ce se întâmplase. Mi-am trântit rucsacul pe gresie și m-am dus la chiuvete, spălându-mă cu apă rece pe față. Aveam impresia că visam, un coșmar stupid. Apa rece mă readucea brutal la realitate.

Hunter mă privea cu frustrare în ochi.

— Cum dracului să spui în fața tuturor că ești virgin? a întrebat el, ridicând din sprâncene.

— M-am panicat, am răspuns eu, simțind cum cuvintele îmi ies greu din gură.

Hunter și-a rostogolit ochii peste cap.

— Aveam o vagă idee cum că ai fi cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc, dar s-a năruit și aceea.

Am lăsat apa să curgă în continuare, privindu-mă în oglindă. Chipul meu părea palid și obosit, ochii îmi erau înroșiți de la lipsa de somn și de la emoțiile intense prin care treceam.

— Ce fac acum, Hunter? am întrebat, încercând să-mi păstrez calmul.

— În primul rând, nu te mai lăsa manipulat de Elizabeth, a spus el ferm. Apoi, trebuie să te împaci cu Sofia. Explică-i totul, chiar dacă acum pare imposibil.

Am oftat adânc, realizând că sfaturile lui Hunter erau singurele lucruri care aveau sens în acea haotică dimineață.

— Dar Elizabeth... ce fac cu ea? am întrebat, simțind cum îmi cresc nervii doar gândindu-mă la ea.

— O ignori. Nu îi mai dai satisfacția să te vadă afectat, a spus Hunter, ridicându-mi rucsacul de pe jos și aruncându-mi-l în brațe. Și dacă te mai provoacă, răspunde-i cu aceeași monedă.

Am încuviințat din cap.

Hunter mă privea cu brațele încrucișate, rezemat de perete.

— Ce? m-am încruntat.

— Și chiar i-ai tras-o?

Pufnind, plescăi exasperat.

— Tocmai ce am zis că sunt virgin.

— M-am gândit că ai spus așa să te scoți din rahat, care e faza cu poza aia?

Mi-am strâns buzele într-o linie dreaptă.

— Aseară, după ce am băut ca un idiot, m-am dus să mă piș, se pare ca m-a urmărit și a venit după mine, m-a tras într-un nenorocit de boschete și s-a urcat peste mine, pentru că eu căzusem secerat ca un spic de grâu.

Hunter m-a privit lung, tăcut, iar apoi a izbucnit în hohote de râs. Puține mi-au fost momentele în care l-am văzut râzând, căci el e mereu serios.

— Tu chiar ești prost.

Mi-am rostogolit ochii peste cap.

— Când am spus că femeile prostesc bărbații, ați spus că sunt misogin, acum dansează după cum îți cântă diavolul.

Am oftat.

— Nu știu cum să spun Sofiei...

— Cum mi-ai spus și mie, deși nu știu dacă o să creadă tâmpenia asta.

Bineînțeles, era foarte posibil să nu creadă, căci suna atât de pueril încât te durea absurditatea scuzei.

— Haide să mergem, mi-a sugerat autoritar Hunter, deschizând ușa.

L-am privit reticient, iar el a ridicat din sprânceană, oceanul înghețat din ochii lui scurtându-mă aspru.

— Nu te purta ca o păsărică, prefă-te că nu te-a afectat, altfel o să creadă că te poate manipula ușor, acum mișcă, s-a răstit și a ieșit din baie.