Îngerul Păzitor (My Guardian Angel)

M-ai gasit.

M-ai gasit. Te-am gasit.

                Zilele astea impreuna cu Ed au fost cele mai frumoase din ultimul timp. M-am distrat cum nu m-am mai distrat cu niciuna dintre prietenele mele.

                M-a bucurat mult sa-mi dau seama ca Eddie nu s-a schimbat prea mult. In ciuda aspectului sau de bad boy, a ramas acelasi baiat grijuliu, intelegator, glumet si sincer. E adevarat ca nu mai e atat de sensibil si de emotiv, dar inca e un baiat bun.

Inca nu m-am obisnuit cu gandirea lui mult mai amtura decat a mea si nici cu faptul ca inocenta i-a disparut complet, dar ma simt le fel de comfortabil in preajma lui ca intotdeauna.De cand ne-am impacat simt ca “vechea eu” iese la suprafata din ce in ce mai mult pe zi ce trece.

Cine as pus ca prietenia dintre o fata si un baiat nu este functionala, a grasit. Un baiat poate sa-ti fie un prieten mult mai bun decat iti este o fata.

El niciodata nu o sa fie gelos ca ai sanii mari sau talia de viespe, niciodata nu o sa-ti spuna ca-ti sta bine cu o rochita oribila si care nu ti se potriveste doar ca sa se puna pe el in evidenta cu hainele lui la moda, niciodata nu o sa te minta ca nu te-ai ingrasat cand de fapt asta este foarte vizibil, astfel facandu-te sa nu renunti la mancarea in plus, niciodata nu o sa te barfeasca “din greseala”, niciodata nu o sa ceara sa-i imprumuti haine pe care mai apoi o sa uite sa ti le returneze si multe altele.

                De asta este frumos sa ai prieteni baieti, iar eu sunt fericita sa spun ca Eddie este cel mai bun prieten al meu.

                Cand a fost la mine i-am povestit tot ce mi s-a intamplat pana atunci, cu exeptia lui Angelos. Nu eram sigura daca sa-i spun despre el.. Chiar daca ma intelegea  mai tot timpul, asta era o chestie mai delicata pe care nu avea cum sa o inteleaga. Sigur avea sa considere ca a fost doar un vis, sau mai rau, avea sa ma considere nebuna.

                Angelos. In ultimele zile nu m-am mai gandit la el. AM renuntat la gandul ca o sa-l gasesc vreodata. Habar nu aveam unde putea sa fie sau macar care era numele lui pamantean. Era imposibil sa-l revad.

                Mai erau doua ore pana sa ajunga tata. Pana la urma, Angelique s-a hoarat sa vina si ea cu fiul ei. Mi-a zis ca mi-a adus ceva frumos de la New York. De-abea asteptam sa vad ce era.

Dar in legatura cu fiul ei.. Cum era posibil ca o femeie atat de tanara ca Angie sa aiba un fiu de 20 de ani? La cati ani l-a avut? La 15? Inf ine. Urma sa aflu asta mai tarziu.

                M-am intins in pat si am inchis ochi. Eram rupta de oboseala. Trebuia neaparat sa ma odihnesc putin.

                -Lou! Helouise! se auzea, de jos, vocea mamei, ca un sunet ce venea de la cativa kilometrii departare. Lou, a venit tata! Ultima fraza am auzit-o foarte bine. Am deschis brusc ochii si am sarit din pat. Am luat-o la fuga pe scari si in minutul urmator eram agatata de gatul tatei.

                -Cheri!Mi-a fost dor de tine, micut-o.

-Si mie , tati, i-am spus dandu-i drumul din imbratisarea stransa, cu un zambet pe buzle

                                -Ai venit singur?

                               -Ah, nu. Am venit cu.., si in acel moment a intrat Angelique. Purta o rochita fabuloasa care-i venea perfect. Parea chiar mai tanara de 35 de ani, cat avea in realitate. Pe parul negru si scurt avea o panglica draguta, iar ochii mari si caprui ii erau pusi in valoare doar de mascara. Arata ca un top model.

                -Bonjour! A spus cu un zambet pe buze. Adriana, ma bucur sa te revad, a salutat-o pe mama cu o imbratisare. Arati din ce in ce mai bine.

                -Mersi Angelique. Desi mai am mult pana sa te ajung, i-a raspuns mama cu putina gelozie in voce. Cine nu ar fi geloasa pe o femeie ca Angelique? Dar si mama era foarte frumoasa. Desi nu era atat de inalta si de slaba, avea ochii aceia albastrii si mari si un zambet foarte cald. Iar pentru o femeie de 42 de ani arata foarte bine.

Chiar daca nu prea parea, mama si Angelique s-au inteles mereu destul de bine. Niciodata nu le-am vazut certandu-se.

                -Lou, ma belle, mi-a dat o imbratisare, esti din ce in ce mai frumoasa. Semeni mult cu mama ta. In acel moment am vazut-o pe mama umflandu-se in pene. Ce-i mai placeau laudele.

                -Mersi! Si tu la fel, i-am raspuns cu un zambet.

                -Am o rugaminte. Poti sa mergi la masina sa-l ajuti pe Antoine cu niste pachetele? Acolo se afla si cadoul tau.

                -Pe Antoine? Da, sigur ca merg.

Cand am auzit de caudou nici nu am mai stat pe ganduri. Din doua miscari deja eram in fata la masina.

Un tanar incerca sa scoata niste cuti din portbagaj. MA banuit ca e Antoine, asa ca l-am strigat pe nume:

                -Antoine? Sa te ajut cu ceva?

                -Sigur, a raspuns cu o voce vesela si s-a intors.

Cand l-am vazut am ramas blocata. Chiar daca avea parul ceva mai inchis la culoare, chiar daca nu purta nici hainele acelea albe si nici costumul acela negru, era tot el. Chiar l-am gasit fara niciun efort. Sau mai bine zis: m-a gasit. Dar cum era posibil asa ceva? Pana la urma Universul tine cu mine.

                -Angelos! Am exclamat intr-un final inca holbandu-ma la el ca la ceva nemaivazut.

                -Poftim? Atat mi-a spus.