Unu: Cu soț sau fără

6.2K 445 32
                                    

CAPITOLUL I


— Spune-mi Dylan, a fost singurul tău bărbat?

Sprâncenele i se apropiaseră deasupra ochilor pătrunzători, plini de reproș. Cobie, deși o prietenă bună, reușea să o aducă la capătul răbdării cu întrebările ei nerușinate.

— Nu, răspunse Dylan rapid, nici vorbă. Ochii îi sclipeau de amuzament, și își mușcă buzele ca să își înăbușe chicotul. M-a dezvirginat un taximetrist!

— Serios? întrebă încântată Cobie, bătând zglobie din palme de parcă asista la cel mai bun spectacol artistic din viața ei.

Dylan aprobă printr-o mișcare a capului.

— Eram după o noapte în club, criță și înfierbântată, nu mai știam de capul meu, m-am milogit de taximetristul care mă ducea acasă să mă reguleze.

Încântarea femeii crescu considerabil. Dylan își pierduse inocența ca ea, cu un bărbat total necunoscut și nu era deloc rușinată de asta...

— Îți bați joc de mine, așa-i? o întrebă furioasă Cobie, imediat după ce Dylan dădu drumul unui hohot sănătos de râs. Nu a existat nici un taximetrist! continuă ea dezamăgită.

— Nu. Dar a fost o plăcere să-ți văd reacțiile!

Cobie înjură în barbă și o privi mustrător, ca mai apoi să chicotească veselă.

— Au existat bărbați. Eu și cu Kevin am fost împreuna în liceu câteva luni. Apoi, ani buni fiecare și-a văzut de viața lui. Ne-am mai întâlnit abia după terminarea facultății datorită unor prietenii comuni. Patru luni m-ai târziu, ne-am căsătorit.

— Nu mi-ai vorbit niciodată despre Dylan și Kevin adolescenții.

— Pentru că mi s-a părut irelevant, oftă Dylan, asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă.

— Spune-mi, îi porunci încântată, făcându-se comodă în scaun. Cum v-ați întâlnit?

— Îmi amintesc și acum, vorbi visătoare, abia împlinisem șaisprezece ani, mă plimbam pe strada colegelor mele de clasă, mândră de noua mea rochiță, de culoarea mierii, destul de scurtuță dacă stau bine să mă gândesc. El bătea mingea în fața curții cu băieții. Îi știam din liceu, majoritatea făceau parte din echipa de fotbal a școlii. Nu îi suportasem niciodată, erau genul de băieți ce erau în stare să poarte și nasul lui Rudolf pentru puțină atenție. Mereu puși pe gâlceavă, credeau că fac parte dintr-un fel de bandă, visau să reguleze prostituate, râse, ceea ce avea să se și întâmple, bineînțeles, mai târziu. Fumau un tutun îngrozitor de prost și ieftin; căci toți miroseau mai rău ca o afumătoare. M-am luat în gură cu ei, i-am provocat, le-am spus că sunt niște sfrijiți, ceea ce era adevărat, nu aveau o statură de invidiat și că nici într-o mie de ani nu aveau să ajungă să joace fotbal la fel de bine ca și mine. Mințisem, nu lovisem o minge în viața mea. A trebuit să joc cu ei, și surprinzător m-am descurcat în ciuda rochiței noi și a balerinilor, asta până să-mi luxez piciorul drept. Kevin mă îmbrâncise într-un acces de furie. Ratase cinci goluri datorită femeii din echipă și pierduse meciul. Drept pedeapsă, a fost nevoit să mă suporte pe toată perioada convalescenței, așa că, inevitabil, ajunsesem un ghimpe în fund pentru el.

— Dumnezeule, exlamă Cobie, punându-și mâinile în dreptul gurii surprinsă. Sper că i-ai copt-o nemernicului!

— Imaginează-ți doar, îl făcusem să-mi cumpere în fiecare dimineață corn cu ciocolată de la brutăria din centru și ceai dulce de la expresorul doamnei Cruz. Mă căra în cârcă prin școală, date fiind holurile mult prea înguste pentru cârje și avuseseră mare noroc că eram slăbuță, inchipuie-ți prin ce chin ar fi trecut cu câteva kilograme în plus. Mă lua cu mașina și a continuat s-o facă și după ce mi s-a vindecat piciorul.

Nevastă la pachetWhere stories live. Discover now