Matriţa Clişeului

Ileana Pătrunjica şi Ion Paloş Gros

        N.A.: Primul clişeu tratat. Fata timidă care este ȋndrăgostită ȋn taină de băiatul rău.

        Evident acţiunea se petrece ȋn timpul liceului. Eroina noastră arată absolut original şi este de o inteligenţă rară, de aici şi atracţia pentru băiatul popular cu probleme de atitudine şi o lipsă crasă de bun simţ şi educaţie.

                                                                                                ***

        Soarele vesel de dimineaţă ȋşi aruncă razele aurii ȋn părul mândrei noastre.

        Mândră pe care toată lumea din sat o ştie. Fată simplă, draga de ea. Bună la ȋnvăţătură. Pe a noastră fată o cheamă Ileana, Ileana a lui Pătrunjica. Pătrunjica, nevasta lui nea Costică ce cosește iarba pe la vecini.

        Şi după cum spuneam pe mândra noastră Ilenuca o pălmuiește soarele pe obraz să se scoale din pat. Ceea ce şi face. Se ridică frumuşel, merge la baie şi ȋşi spală dantura de zânişoară. La soare te poţi uita, da' la ea ba. Dantura ei frumoasă – cu un dinte pauză, o lipsă şi-o gaură – strălucește din oglindă: curată şi proaspătă.

        Ȋşi ȋmbracă hainele lălâi – cu vreo trei numere mai mari – şi ȋşi pieptănă părul auriu, păr care i se răvarsă pe umerii firavi mai ceva ca fânul pe parul de la claie. Ȋşi trânteşte ghiozdanul ȋn spate şi porneşte spre şcoală pe jos.

        Pe drum, hăbăuca noastră visează cu ochii cât cepele la iubirea ei secretă. Ion.

                                                                                        *

        La şcoală, cea mai bună prietenă a Ileanei o ȋntâmpină, pupând-o mai ceva ca Iuda.

        — Vai, Ileano! Să vezi ce-am păţit. Mergeam azi pe coridor şi Ion mi-a pus piedică! Măgaru'! Tu-l ȋn gingie!

        — Vai, Măriuco, ce romantic! Te-a observat... de m-ar băga şi pe mine ȋn seamă... măcar cu o palmă peste moacă, dacă nu la funduleţ, şopti ea visătoare.

        Dar conversaţia se termină degrabă, căci fetele, conştiincioase din fire, au intrat ȋn sala de clasă şi au rămas acolo până la pauza cea mare, speriate ca de bombe să nu rateze un cuvinţel din lecţia predată.

                                                                                            *

        Ȋn curte, Ion al nostru, stătea cu Sânziana agăţată de el.

        — No, mă, da ce-ai făcut aseară? C-am auzât că ai avut ceva baiuri, ȋl ȋntrebă unul dintre feciori.

        — Amu' cum să vă spui io... am avut dară... că am dat cu bota ȋn jam, da când să fug mi-am agăţat nădragii ȋntr-un drod, spuse el rânjind prosteşte.

        — Numa nădragii mă? râseră restul la unison. Şi-o agăţat, bag sama şi paloşu de drod, adăugă Vasâle turnând gaz pe foc.

        Auzind cuvintele batjocoritoare Ion al nostru ȋşi mesteca buza supărat nevoie mare. Tovarăşii de prostie ȋl luau peste picior, spunându-i vrute şi nevrut. Se simţea rănit ȋn amoru' paloşului. Căci aceştia se ȋndoiau de ascuţimea tăişului lui. Mai ales Vasâle.

        — Mă, Vasâ, mă, ogoi-te că io te-oi lovi, ȋl avertiză Ion cu o ȋncruntătură urâtă ȋntre spâncenele stufoase.

         Dar Vasâle nu era băiat rău, doar cam nătărău, dar ȋn marea-i ȋnţelepciune ȋi veni totuşi o idee măreaţă. Avea să salveze onoarea prietenului lui.

        — Auzi mă Ioane, da io am o propunere. Ce zâci să ne arăţȋ tu cât de priceput eşti. Hai să alejem o cuconă din curte pe care să o seduci.

        — No, dară că da. Ia zâ tu pă care?

        — Uite-o pă mândra aia cu pletele de aur.

       Pătrunjica noastră, fără să ştie ce i se pregătea, privea cu jind la Ion şi ofta din toate ȋncheieturile. După o vreme s-a ridica și a plecat spre uşa de la intrare să urce scările spre clasă, dar când să pună piciorul pe prima scară, ce să vezi? Ion o ȋmbrânci de o aruncă ȋn fund. Ileană clipi spre el ameţită şi roşi mai ceva ca o roşie uitată ȋn soare. Cu ochii mari şi umezi ȋl privea pierdută-n adoraţie bolborosind cuvinte deocheate.

        Ion, măgar până atunci, se pierdu ȋn privirea de albastru bolnav al tinerei noastre fecioare şi a decis ȋntr-o secundă că avea să fie un om mai bun. Ilenuca ȋi furase inimioara şi o ascunse ȋn coteţul porcilor.

        După o păruială cu Sânziana, tânăra noastră Ileana Pătrunjica, şi-a câştigat ȋn luptă crâncenă, pe viaţă şi pe moarte nu alta, statutul de muriere a lui Ion. Ion care spre neţărmurita ei fericire ȋi vorbea aşa cum ȋi placea ei, ca la o vacă ȋmpiedecată care nu ştie ce e ăla respect şi stima de sine. Nu putea să ȋşi dorească mai mult.

        Ş-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.