Black Butterfly

Arde

   O priveam pe Clockwork cum se străduia să ascută un cuțit vechi. Concentrarea era vizibilă pe fețele tuturor, căci urma să vânăm într-o zonă periculoasă. Un...ah, iar am uitat...o clădire mare și plină de oameni...mall, da!
       Toți purtau hanorace cu glugă și ochelari de soare negri, cu excepția mea. Purtam o rochiță neagră din mătase, veșnica rochiță neagră din mătase. Trebuie să recunosc, de când am venit aici eram mult mai bine. Părul tot netăiat a rămas, însă acum era pieptănat și prins într-o coadă împletită. Prima oară când îmi prindeam părul.
        Pe o coloană luminau în noapte niște semne scrise într-o caligrafie ciudată. Mineko mi-a spus că înseamnă "Mall-ul Sapporo".
      Slender, ascuns după un copac, a spus :
         - Vă grupați. V-am mai spus grupele, iar planul l-am repetat de mii de ori. Sper să nu existe probleme. Mergeți înainte, vă prind din urmă.
      Am dat să intru în mall, însă am simțit cum o mână rece mă apucă, înfigându-și unghiile ca niște țurțuri în pielea mea.
        - Doar nu ai de gând să intrii nedeghizată, nu ? spuse un personaj ciudat, observat de câteva ori până acum. Semăna cu acei oameni din parcuri care se îmbrăcau ciudat și colorat, care zâmbeau și făceau unii copii să râdă, iar alții să plângă și să țipe din motive pe care nici acum nu le-am înțeles. Lui însă îi lipseau cu desăvârșire culorile. Arăta ca o poză alb-negru a unui astfel de om. Avea brațele lungi și deșirate, asemenea unei păpuși.
        - Mă refer, spuse după ce îmi analiză privirea uimită, mă refer la spini, spuse făcând semn înspre spinii din mărăcini înfipți în picioarele mele și firicelele de sânge uscat ce îmi marcau pielea asemenea unor vene. Arăți ca o ca un copil în încercarea eșuată de a se deghiza într-un trandafir de Halloween cu alea, continuă nepăsător.
          Am izbucnit într-un râs strident. Nu înțelegeam nimic din ce spunea. Probabil îmi făcusem un obicei din a râde de fiecare dată când nu înțelegeam. "E normal să am spini !" îmi venea să îi strig. "Cum să nu ai spini dacă îți petreci toată viața holbându-te la cer din boscheți !", am gândit.
        La auzul râsului meu, cel ce mă întrerupse făcu ochii mari, asemenea unor farfurii, căscând generos maxilarul. De fapt, toți au făcut la fel ca el. După ce m-am oprit, Clockwork îi spuse decoloratului :
        - Lasă Jack, nu observă nimeni. Să mergem, am pierdut destul timp.
       Toți ne-am îngrămădit la intrarea din mall. Era cel mai mare mall pe care îl văzusem, semne ca cele de pe coloană împânzind panourile publicitare. Am observat zâmbetul ce înflori pe chipul lui Jack.
       - Râs de hienă ! Așa am să-ți spun ! continuă fixându-mă cu privirea. Clockwork îi dădu un ghiont.
      Ajunși în dreptul scărilor rulante, ne-am grupat cu perechea aleasă. Eu eram cu Jane. Am hotărât să începem cu baia. Surprinzător, baia era goală, însă Jane dorea să verficăm. O bubuitură puternică se auzi dinspre sala de jocuri. Am fugit amândouă către sursa zgomotului, fiind brusc orbită de flăcările albastre ce am simțit că mă cuprind. Apoi, totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă. Un val de electricitate îmi cuprinse mintea. Unde era Jane ? De unde veneau toate cioburile de sticlă ce se înfigeau în pielea mea ? De unde era arsura ? Unde mergeam ? Totul era atât de brusc. Am închis ochii strâns. Simțeam că ard. Arde, arde ! Îmi venea să strig. Mi se striga să îmi deschid ochii, dar nu aveam putere să îi deschid. Mi se păru că simțeam pielea plesnind, carbonizându-se treptat, simțeam că sub ea carnea se desprinde, cade, descoperind oasele calcinate. Apoi am văzut. Nu era foc, era apă.