My life(One Direction Fan-Fic)

Epilog

Dupa 1 an

M-am asezat emotionata pe scaunul care imi era rezervat, din stanga scenei, destul de aproape de baieti, care presupun ca vor urca pe scena in cateva minute. Gandurile imi erau intr-o invalmaseala totala. Era primul lor concert de cand Zayn parasise trupa, si stiam ca si ei aveau la fel de multe emotii. Tot ce speram era ca fanii lor sa nu renunte la ei, sa ramana alaturi de ei, chiar daca acum erau doar 4, si sa il sustina de asemenea si pe Zayn, dar pe plan separat.
A trebuit sa-mi intrerup sirul gandurilor cand linia melodica de la Best Song Ever incepu sa rasune in boxele mari ale scenei, iar baietii si-au facut aparitia pe scena, incepand sa cante.
M-am relaxat un pic cand fanii au reactionat normal la aparitia baietilor, tipand si cantand o data cu ei versurile. Poate ca nu se va schimba nimic.
Lucrurile intre mine si Harry mersesera struna in acest prim an de relatie. Nu zic ca nu ne-am mai certat din cand in cand, deseori motivul fiind gelozia lui pe alti baieti sau alte tampenii inventate de presa si menite sa ne desparta. Am invatat ambii sa ignoram lucrurile de genul asta. Atat eu cat si Harry ne-am maturizat de-a lumgul relatiei, el a devenit un barbat in adevaratul sens al cuvantului, iar eu...Pot spune doar ca nu mai vad o tragedie intr-o geanta cu haine furata.
Louis a ramas la fel de enervant din punctul meu de vedere si la fel de suspicios privind relatia mea cu Harry. Inca nu-l crede cand imi spune ca ma iubeste.
Dar, per total, suntem o mare familie fericita si n-as vrea sa schimb nimic din ceea ce suntem. Am...Intervenit ca sa zic asa in acest grup acum un an, datorita ideei incredibile a mamei mele, si daca as fi stiut unde se ajunge, credeti-ma ca nu m-as mai fi plans atat de rau in timpul zborului cu avionul spre casa verisorului meu.
Presupun doar ca toate lucrurile au un destin al lor, si ca in final, toate se asaza in viata noastra.
Revenind in prezent, nu mi-am putut abtine un chicot cand l-am vazut pe Harry jongland cu 3 baloane, urmand ca Niall sa-i saboteze jocul furandu-i unul dintre baloane si alergand cu el in cealalta parte a scenei.
Imediat dupa melodia Night Changes, cand Harry avea timpul lui acordat unui discurs, cretul incepu sa se joace nervos cu buclele sale, urmand sa spuna cateva cuvinte care au facut toata lumea sa amuteasca de emotie.
-Uhm, desi nu ma pricep sa jonglez la fel de bine cu vorbele cum jonglez cu baloanele, asa cum v-am demonstrat mai devreme, as vrea sa ii multumesc unei persoane foarte speciale din viata mea, care e, de asemenea prezenta aici, pentru toate momentele frumoase acordate pana acum. Sper, desigur, ca nu sunt nici pe departe ultimele. Asa cum am mai spus, sunt sigur ca , cuvantul 'dragoste' nu se poate explica in alte cuvinte. E ceva ce pur si simplu simti, ceva ce te face sa iti doresti sa traiesti la maxim fiecare zi a vietii tale, ceva ce iti da putere sa continui sa lupti pentru a-ti face visele sa devina realitate. O persoana pe care o iubesti, e o persoana pe care o vrei alaturi, toata viata ta, o persoana pe care o accepti indiferent de cate defecte are. O persoana careia ii iubesti pana si cele mai ciudate obiceiuri, pentru ca pana la urma, acelea o fac speciala. Vreau sa le transmit tuturor fetelor de aici, si nu numai, ca o sa gaseasca dragostea cand se asteapta ma putin. Ca o sa gaseasca acea persoana cand nici n-o cauta. Si atunci o sa stie, pur si simplu, ca acea persoana e speciala, ca e a lor, ca nu vor sa ii mai dea drumul.
Si acum, ca pentru final, vreau sa iti spun inca o data, desi o stii deja, ca te iubesc, Nicolle Erika Tomlinson si ca ma bucur ca tu esti acea persoana speciala din viata mea si iti multumesc, din nou, pentru ca m-ai invatat sa iubesc.
Harry isi incheie discursul umezindu-si buzele cu limba si zambindu-mi, iar eu i-am zambit inapoi, si o lacrima imi aluneca usor oe obraz, aproape fara sa-mi dau seama. Am sters-o repede, si am zambit din nou, transmitandu-i apoi un 'Te iubesc' lui Harry, si sperand ca el mi-a citit-o pe buze, pentru ca, voiam sa stie ca si eu ma bucur ca el e persoana aceea speciala pe care o vreau alaturi de mine toata viata si careia nu-i voi da drumul. Niciodata.

Happy end, nu-i asa? M-am gandit sa postez pentru ca a trecut o vesnicie de la ultimul capitol, si da, acum plang deoarece nu pot sa cred unde am ajuns cu cartea asta, pentru ca in esenta, nu e decat o creatie a imaginatiei prea bogate a unei fete de 14 ani. Le multumesc tuturor celor care m-au sprijinit. Nu va mai fi un volum doi, pentru ca nu mai am timp, si nici idei, toate acestea fiind acum indreptate spre alta carte (Troublemaker). Vreau sa stiti ca va iubesc :) si multumesc inca o data pentru tot.