My life(One Direction Fan-Fic)

Capitolul 4,,Puricii sa te manance"

Capitolul 3 a fost ceva mai lung. Restul capitolelor postate de aici incolo au cam 3 sau 4 pagini de caiet mic(eu scriu mai intai capitolele pe caiet si apoi le postez) Enjoy it xx

-Baieti, ea e Nico, pe care deja o cunoasteti, a zis Louis.

-Hey, Nico, au spus toti de parca erau niste roboti.

-Hey, baieti! Mi-a fost dor de voi, am spus si i-am luat pe fiecare in brate.

-Cat va ia sa stabiliti data unui concert? i-a intrebat apoi, Louis.

Deci pentru asta plecasera ei...

-Mda, legat de asta...,a inceput Zayn.

-Stii ca o sa vina si ea, nu? a intrebat Harry, aratand spre mine.

-Dar unde aveti concertul? i-am intrebat.

-In Scotia, plecam poimaine, mi-a raspuns Niall.

-Ok, am zis eu.

Nu era asa de rau, pana la urma, stiam ca va trebui sa se intample si asta.

-Cat e ceasul? a intrebat Louis.

-E 7, cred ca ma duc in camera mea, le-am zis.

-Noapte buna, a zis Harry, zambind.

Dintre toti, cei care ma enervau cel mai tare erau Harry si cu Louis. Cu ceilalti ma intelegeam chiar bine.

-Noapte buna, Harry. Puricii sa te manance, am spus eu.

-Deja ati inceput, a zis Louis, dandu-si ochii peste cap.

I-am ignorat replica si m-am retras in camera mea.

Ma holbam la tavan, gandindu-ma la sensul vietii. Nu eram eu bine-mersi acasa la mine? Chiar trebuia sa ma trimita mama aici deoarece nu-i placea ca stăteam singura in apartament?

Incet-incet m-a luat somnul si am adormit.

* * * *

M-am trezit brusc, respirand greu. Nu stiu sigur ce visasem, dar ma simteam ingrozitor. Ma durea capul si imi tiuiau urechile. Geamul de la camera mea era deschis si puteam vedea o silueta in fata geamului. Era Louis, il puteam recunoaste oriunde. Cand a observat ca ma trezisem , vroia sa fuga, dar logic ca nu l-am lasat. Imi datora niste explicatii.

-Louis William Tomlinson. Ce naiba cauti in camera mea la ora asta?

Louis a aprins becul.

-Imi cautam telefonul, a zis el, nu foarte sigur. M-am sunat dupa al lui Harry si a sunat aici...Dar acum l-am gasit, paa.

Era ciudat. Nu-mi amintesc ca Louis sa fi intrat in camera mea dupa ce mi-a lasat atunci bagajele. Ia stai...

-Hmm,ok, si unde e telefonul proaspat gasit? l-am intrebat. Nu ai venit pentru telefon, asa-i?

-Nu ma vei crede daca iti spun pentru ce am venit.

-Oh, haide! Doar zi o data, am tipat eu usor.

-Ai tipat.

-Stiu, tocmai am tipat pentru ca-mi pierd rabdarea cu tine si am nevoie de somn...

-Nu, Nico, ai tipat in somn. Am deschis geamul pentru ca nu te puteam trezi si respirai greu.

-Ah, deci asta era. Da, stiu mi se mai intampla. Mersi, oricum ca ai venit aici ca sa ma ajuti, i-am spus.

-Pana la urma sunt verisorul tau mai mare, a zis el zambind. Ok, atunci, noapte buna, Nico.

-Noapte buna, Louis.

Dupa ce a plecat Louis am inchis becul si geamul si m-am pus in pat.

Crizele mele nocturne. Nu e prima oara, deci ar trebui sa se obisnuiasca. Incepusem sa le am dupa ce m-am despartit de primul iubit. Aveam cosmaruri ingrozitoare legate de faptul ca venea la mine pe ascuns si ii omora si pe parinti...In fine, trebui sa uit toate chestiile astea.