Iubire înte 2 Demoni. *-*

Capitolul 2

Cum am ajuns acasă mi-am parcat maşina în faţa casei şi am intrat val vîrtej în cameră cu Sof pe urma mea. Încă eram furioasă pe imbecilul de la cafenea. M-am dus la garderobă pentru a-mi alege o ţinută potrivită pentru cursă.Astăzi participăm cu maşinile,fără motoare. Mi-am luat un maiou negru,o pereche de pantaloni negri,strînşi şi rupţi în mai multe locuri. Mi-am luat şi o jachetă neagră cu ţinte ,pentru că seara este răcoare. Mi-am luat hainele cu mine şi m-am băgat la duş pentru a mă mai relaxa uşor.Timpul se scurgea repede încît nici nu am observat cît de repede a trecut o oră. Am eşit din duş abea atunci cînd apa a început să se răcească. M-am îfăşurat într-un prosop,şi am mers în dress pentru a mă schimba. După ce mi-am luat hainele am rugato pe Sof să îmi îndrepte părul cu placa. Ear ea a fost bucuroasă să mă ajute.După ce Sof a termininat cu îndreptarea părului eu mi-am luat un elastic şi mi-am prins părul într-o coadă lejeră. M-am dat cu puţin rimel şi atît. Am decis ca eu şi Sof să ne luăm fiecare maşina ei.Pentru că şi ea dorea să participe la curse în această seară. Mi-am luat cheile de la puiul meu şi am eşit afară.Am descuiat garajul şi mi-am luat maşina.Un Lykan Hzpersport negru,tunat cu gemauri fumurii.Exact ceea ce aveam eu nevoie pentru curse,şi pentru scăpare în caz că apare poliţiea.Am urcat la volan şi am început să gonesc pe stradă cu 180 km/h. În scurt timp am ajuns la docuri.Aacolo mă aşteptau prietenii mei. Sof,Matt,Delia şi David. Am parcat maşina lîngă ei şi am eşit rapid. 

-Hey,bună tuturor. Îmi slaut eu prietenii.

-Bună Hope.Spun ei în cor.Iar fetele vin şi îmi oferă cîte o îmbrăţişare. Mă desprind din îmbrăţişare şi le zîmbesc cu un zîmbet cald şi sincer. Ei 4 îmi sunt ca familiea mea. Ei mereu mi-au fost alături cînd am avut nevoie de ei.Şi de aceea îi iubesc foarte mult. Ei tot fac parte din mafiea mea. Păi dă,cum să nu facă şi ei parte din ea cînd noi împreună am construito. Stăteam şi priveam în gol şi nici măcar nu am auzit cînd cineva a spus să ne pregătim pentru cursă.Mi-am luat repede maşina şi am plecat spre linia de start. Acolo erau aliniate mai multe maşini,care mai de care.Iar una dintre ele era şi maşine lui Sof. Înainte de start în dreapta mea a apărut un Lykan Hypersport exact ca al meu,doar că era de o culoare verde lucioasă,tot cu geamuri fumurii. Vroiam să văd cine se află în maşină dar nu puteam din cauza că geamurile erau ridicate. Mi-am concentrat privirea spre fata din faţa mea. Care era îmbrăcată foarte sumar. Avea în mînă un steag care trebuia să anunţe începutul cursei. În difuzoare se auzea o voce care spunea "3,2,1..START".Şi exact în acel moment piciorul meu atince pedala pînă în pămînt şi pornesc prima de la liniea de start.Eram prima,iar în spatele meu se afla Lykan-ul verde. Se tot chinuia să mă ajungă dar era în zadar.Dar în cazul dacă reuşea aveam o surptiză pentru el sau ea. Maşina mea era dotată cu turbo azot. Sof era chear după maşina din spatele meu.Era pe locul 3. Astăzi va fi o luptă mai încinsă.Dar desigur că Black Demon o va cîştiga.  Mai aveam 200 de metri şi treceam liniea de start.Nu mă prea forţam să apăs acceleraţiea,dar în momentul în care am văzut că maşina din spatele meu m-a ajuns am apăsat brusc acceleraţiea şi am  trecut cu 5 secunde liniea de finiş în faţa lui. În momentul în care am păşit afară din maşină toată lumea mă aclama.Eram sigură că v-oi cîştiga. Aşteptam cu nerăbdare ca persoana din maşina verde să iasă,să îi văd mutra plouată.Dar în momentul în care portiera s-a deschis am rămas şocată,la fel ca şi deţinătorul maşinii. Era chear idiotul peste care am dat la cafenea.

-TU? Spune noi la unison.

-Nu,mă-ta. Spun eu sarcastică.

-Ai grijă cum vorbeşti. Spune şi îmi aruncă o privire urîtă care serios nu m-a prea impresionat.

-Că de altfel ce o să îmi faci? Întreb cu o indiferenţă în voce.

-Nu mă provoca.

-Hă,să ştii că nu mă tem deloc de un prost.

-GURA AM ZIS.Strigă el la mine.

-Nu ţipa boule,că nu-s surdă. Atît a trebuit.Tipul şi-a făcut avînt înspre mine pentru a mă lovi.Dar în acel moment eu l-am prins de mînă şi i-am răsucito la spate,după care l-am pus jos şi am început a-i căra pumni pînă am fost luată pe sus de cineva,era David. Am aruncat o privire asupra tipului şi am văzut că avea toată faţa plină de sînge,exact ca şi pumnii mei. Din mulţime aud pe cineva vorbind,o foce foarte familiară.Era Matt,care se întrepta spre idiotul din faţa mea. I-a întins o mînă şi l-a ridicat de pe jos.

-Frate,eşti bine? Întreabă el vizibil îngrijorat.

-Se putea şi mai bine. Rîde tipul amar.

-Poftim? Întreb eu. Vă cunoaşteţi? Îl întreb şocată pe Matt.

-Da Hope. El este un bun prieten de-al meu, Francisco.

-Aşa deci,pe tîmpita asta o cheamă Hope da? Întreabă Francisco furios.

-Frate,ai grijă cu vorbele dacă nu vrei să ajungi în comă. Îi spune Matt relaxat.

-Pff,în comă? Şi cine mă rog ar putea să mă inducă în comă?Puştoaica de lîngă mine?Atît i-a trebuit,am fugit de lîngă David,şi am început să îi car pumni nemernicului care m-a numit puştoaică.

-Hope,opreştete te rog,o să îl omori. Îmi strigă Matt după care mă ia de pe nemernic. Eram atît de furioasă încît îi mai dădeam 2 umni şi intra în comă.Era plin de sînge şi de vînătăi.Dar nu aveam pic de milă,omul ăsta nu ştie cu cine se pune. Dacă m-ai spune ceva sigur îl omor în bătăi.

-Aşa îţi trebuie dacă te pui cu mafiea Italiei. Ţip eu ca o descreerată.

-Poftim? Face el ochii mare de uimire.Tu face parte dintr-o mafie.Ha,foarte bună glumă păpuşa.

-Francisco,ea are dreptate.Ea este liderul mafiei în care lucrez eu. Ea este şefa mea. Se aude Matt vorbind. Nemernicul doar stăte uimit şi mă privea.

Nu am mai vrut să stau acolo şi să îl văd. De aceea am urcat repede în maşina mea şi am gonit spre casă. De îndată ce am ajuns am fugit în camera mea şi mi-am dezinfectat rănile de la pumni,care mă usturau de durere. După asta mi-am luat o pereche de pijamale şi am intrat în duş. Cum a îndrăznit el să mă facă pe mine puştoaică? Cine se crede. Dacă v-a fi nevoie îl voi distruge treptat şi chinuitor dacă o să se mai lege de mine. Am eşit din duş şi m-am îmbrăcat în pijamale.Am tras o privire spre ceas şi am observat că deja era ora 2:35 iar Sof încă nu a ajuns acasă.Probabil a rămas la docuri. Am decis să nu mă mai gîndesc la asta şi m-am băgat exact în pat. Ce mai primă zi de vară,o zi de rahat,ca toate celelalte. Îmi urăsc viaţa,urăsc totul,nu ştiu pentru ce mai trăiesc.Poate pentru a-mi răzbuna familiea. Şi uite aşa am adormit scufundată în propriile mele gînduri.

Sperr să vă placăă,vam pupatt.. :***