"Nimic nu îmi putea opri lacrimile, sau bătăile puternice ale inimii sau nebunia care mă cuprinsese. A trebuit Jonathan, a trebuit. Nenorocita ţi-a sucit minţile, te-a înstrăinat. Atunci când am ajuns, am întrebat de tine, cu toate că localnicii mă iscodeau cu ale lor priviri, nu mi-am pierdut speranţa. Însă într-un final s-a năruit... visul, dorinţele şi ultima fărâmă din mine. Zâmbetul ei blajin şi vesel cu care m-a întâmpinat în casa, în casa noastră, pur şi simplu dezgustător, m-a distrus. Jonathan nu te credeam în stare de aşa ceva, niciodată nu mi-am putut înghipui că vei deveni un depravat şi că vei avea vreun gând frivol de a te tăvăli în aşternuturi cu o, o fetişcană ca asta. Oh, scumpul meu Jonathan a trebuit să-i sfăşii gâtul, să-i simt sângele cum ţâşneşte peste tot, pătând încăperea. A fost satisfăcător, am scăpat de o pacoste, doar tu mai rămâneai. Şi spre bucuria mea, şocul din privirea ta căprue, cândva atât de tandră, sinceră şi loailă, mi-a întărit şi mai mult principiile, răzbunarea. Ai fost un înger pentru mine, o lumină care mă ghida spre realitate, însă acum sunt sleită să dansez etern cu umbrele şi să gust sângele amar al sufletelor moarte. Jonathan am fost şi voi rămâne mereu întunericul tău."
YOU ARE READING
Buze roşii, sânge negru
Short Story"Doar silueta ei întunecată prinzând contur în lumina lunii mi-a transmis fiori. Eram paralizat, privind de jos, cum totul în jur cedează în prezenţa ei. În mine inima bătea, pompând alert sânge, parcă încercând să mă menţină în viaţă. Era periculoa...
