Iubire ucigatoare

Capitolul 1 - Regrete fara rost

Stau in lumina palida a palpaitului uitatei lampi.M-am saturat de acesti patru pereti care ma sofoca.Fara ferestre,intr-un loc privat de lumina.Asta fiindca nu pot vedea lumina soarelui in plina zi.De-abia la amurg pot vedea natura care parca imi deschide ochii larg, lasandu-ma sa visez la propriile mele amintiri.

Trecutul.Nimic mai dureros nu poate sa existe; cel putin pentru mine.Eu...nu ma regasesc in trecutul meu...

Stau in lumina palida, evaluindu-mi din nou si din nou faptele, dar este prea tarziu pentru regrete, pentru tipete de ajutor,poate...poate...ceva ma mai poate salva...

Ma gandesc, ca de fiecare data de ce exist? Dar chiar daca nu-mi doresc prezenta mea pe acest mic Pamant, nu pot face nimic.Sunt lipita de acest mic teritoriu.Fara scapare, fara moarte.

Poate te intrebi de ce nu pot sa vad lumina naucitore.De ce? -Fiindca lumina ma topeste.Intr-un fel de a spune.Lumina ma oboseste, imi ia toate puterile, si cu toate astea, eu NU MOR, dar ma doare.Ma doare atat de tare incat pot sa-mi inchipui ca am murit, dar nu este asa. Eu nu mor, eu indur aceasta viata de...

Nu vreau sa invinuiesc pe nimeni pentru ce mi s-a intamplat.Pentru o fata NORMALA este prea dureros, prea ingrozitor,prea...nici nu am cuvinte cre sa descrie sentimentul...pote cel mai potrivit: prea batjocoritor.

Am fost candva o fata ca toate celelalte, aveam NUMAI 14 ani.

Iar siroaie de lacrimi navalira pe obrazul Catrinei. Catrina, o fata care a fost intotdeauna printesa scolii, care se intelegea cu toata lumea, acum este...doar Catrina, Catrina cea noua, Catrina schimbata in...

De ce eu? plangea si plangea, fara ca nimeni sa o auda, era singura de mai bine de doua veacuri, era singura si traia, era singura si indura avea nevoie de ceva...insa acel ceva va aparea candva, acel ceva care pana la urma a facut ca vechea Catrina sa moara, sa se topeasca undeva in trupul noii fete sau noii creaturi. De ce eu? Imi placea atat de mult viata, imi placea sa traiesc, imi placea sa iu...

Si s-a oprit, s-a oprit fiindca nu vroia sa rosteasca cuvantul care i-a omarat sansa de a mai traii o viata normala, o viata in care parintii sa te certe ca a intarziat acasa, in care prietenul sa te paraseasca si sa suferi si sa plangi, iar a doua zi sa te ti de mana cu altul, sa zambesti din nou, sa fi fericita...viata in care sa speri mereu si mereu ca-ti vei recapata increderea in cei dragi ( ca in cazut Catrinei )...in care sa te bucuri si in acelasi timp sa te sperii de ziua de maine, pentru ca viata iti rezerva doar surprize, iar acestea nu sunt intotdeauna frumoase si minunate, dar poate ca nu regreta fiindca a iubit...

Catrina a fost o fata rebela, dar isi iubea parintii, insa ea avea impresia ingrozitoare ca parintii nu o iubeau. A avut un trecut tragic, zic eu, asta fiindca ea a fost adoptata. Nu e rau in a fi adoptat a avea o noua familia care sa te iubeasca, insa ea a avut mereu sentimentul care-i strangea sufletul, sentimentul de ura, de ura pentru sine, de ura pentru ca nu a putut face nimic sa-i opreascape parinti sa o abandoneze. Chiar si cand a fost adoptata, sentimentul nu a disparut, ba chiar s-a transformat in scarba de familia care a adoptat-o, de familia care zambea in continuu de fata cu ea, doar ca sa nu o faca sa sufere ca acestia se certau, dar Catrina a incercat sa-i accepte si e drept ca a reusit...un timp.

De ce trebuie sa ma arda lacrimile amintindu-mi de trecut? De ce stau acum singura intre peretii astea in loc sa fiu o fata normala in loc sa iubesc ca inainte!

Iar atunci, cand a rostit aceste cuvinte, o voce din ea a urlat tare si mai tare, tulburand-o in continuu, amintindu-i de cea mai mare greseala a ei.

Catrina a fost o fata care iubea, care se intelegea cu toti, dar iubirea a facut-o sa regrete ca a acceptat libertatea parintilor adoptivi.

Mergea spre scoala cand avea sa i se intample ceva ce o sa-i intreaga viata.

Ca de obicei visa cum va fi si aceasta zi de scoala: plictisitoare, palpitanta, poate misterioasa...s-a gandit la toate insusirile posibile exceptand unul: extraordinara. De ce asa? Fiindca a intalnit asa spusul "suflet pereche,, .

-Ma scuzi, ti-au cazut niste fise din rucsanc.

-Aaaa, da, doar schitele mele.

-Wow! Faci asa ceva? Sunt pasionat de desene...Mai ales cele in creion. Daca imi dai voie...Ma numesc Lucian,dar poti sa-mi spui Luci.

-Ooo,buna...eu sunt Catrina.

-Frumos nume. Ai vreo prescurtare? Banuiesc ca o fata asa frumoasa ca tine e strigata de toti prin scoala si ma gandesc ca este un nume cam lung.

-Da am de fapt...Catri. Si mersi pentru complimente. Nici tu nu este prea rau.

Si amandoi au inceput sa rada,iar glumele si complimentele fata de Catrina nu incetau sa astepte.Catri radia de fericire,dar aparentele inseala si de asta se va convinge si ea...

Totul a inceput asa, dup-aia un suc, dup-aia pe la ea acasa, pe la el...si asa au trecut 5 luni de zile.

Parintii fetei erau bucurosi ca fata lor era in sfarsit fericita, si ca nu mai aveau discutii aprinse cu ea, pana intr-o zi.

-Hai papusa, stii ca esti viata mea. O scurta excursie pana in Italia.E foarte frumos pe acolo.Nici n-o sa observe ca ai plecat.Nu trebuie sa le spui neeaparat ca pleci...ai 14 ani. Esti mare de acum. 

-Bine, bine.Dar cum sa le zic ca plec? Nu pot sa ies asa pe usa si sa lipsesc 2,3 zile, ar fi ingrijorati!

-De cand iti pasa asa de mult? Lasa-ma pe mine sa rezolv! Le voi da un telefon si le voi spune ca vei sta la mine cateva zile fiindca insista parintii mei...Atata tot! Vom sta acolo cateva zile...Doua ,trei in orice caz nu mai multe. Vreau sa uitam de stresul de aici. Vreau sa fim doar noi doi.

-Bine ma duc sa-mi fac bagajele. 

-Nu-ti lua multe, iti voi cumpara de acolo. Ne auzim la telefon mai pe seara sa stabilim cand vin sa te iau.

-Dar nu putem sa mai asteptam? Am examene...

-Da-le-ncolo! Hai,iubita.Ca inveti dupa...Doar stii ca nu putem astepta...Am luat bilete...

Fata cazu usor in plasa de vraji a fermecatorului Lucian. Cel mai popular baiat, din cate se lauda el fetei, dar indetitatea lui nu avea voie sa fie aflata, de asta si-a schimbat si numele si fizicul.

Ajunsi in Italia, baiatul se comporta diferit, iar fetei nu-i convenea.Era mult prea distant...

In cateva ore dupa ce au aterizat in Italia, au ajuns intr-un loc ciudat, in mijlocul padurii.

Dup-aia au urmat numai clipe de suferinta, de durere, de dor de acasa.

Acesc Lucian se ocupa cu contrabanda de copii, iar in fata Catrinei s-a dar mai tanar si a pretins ca este alta persoana.

Urmasera clipe de rusine, de chin pentru micuta fata, care era pusa la vanzare pentru bani.Pana cand, a fost vanduta unui strain, ca toti ceilalti, dar altfel!

In ea s-a mai aprins o flacara a sperantei...care incerca sa lumineze cat mai puternic pentru a-si arde toate sentimentele...sau poate sa le reaprinda...