Sandwich√ [necorectat]

0.20%

Mi-am deschis ochii cu neîncredere. M-am uitat în stânga, apoi în dreapta. M-am panicat când mi-am dat seama că totul în jurul meu era complet alb. Totul. De la pereți și pardoseală, până la piesele de mobilier. Aproape că mă orbea acea nonculoare enervantă, deși asta se putea trage de la vreo contuzie. Ori eram la spital, ori...murisem? Oh, Doamne! Sfinte Sisoe! Eram chiar mort?

― Ești ok, ce bine! se auzi o voce care mi se părea oarecum cunoscută. Mă bucur că nu voi face zece ani de pușcărie din cauza ta.

Pe ușă intră silueta îmbrăcată complet în negru a lui Fix. Mă privi ciudat pentru câteva secunde, apoi strâmbă din nas.

― Mulțumesc pentru grijă. Apreciez, i-am mărturisit sarcastic, masându-mi capul. Unde sunt și ce caut aici?

Fix se așeză pe patul pe care mă aflam și mă privi cu o plictiseală admirabilă.

― Te-am lovit din greșeală cu mașina. Nu te-am bușit rău, așa că te-am adus la mine acasă până te trezești.

Am rămas interzis pentru o clipă.

― Stai, sunt la tine acasă?

― Da. Ai vreo problemă cu asta?

― Nu... Dar de ce totul este așa de...alb?!

― Pentru că albul este culoarea mea preferată.

Am rămas pentru a doua oară interzis.

― Atunci de ce te îmbraci numai în negru?

― Pentru că prefer negrul.

― Dar tocmai ai zis că albul este culoarea ta preferată.

Mă privi și mai plictisită ca de obicei. Îmi aruncă totuși cea mai sâcâită prpivire de care putu și îmi spuse de parcă ar fi fost cel mai eident lucru din lume:

― Negrul este frumos doar pe haine, deoarece este în perfect acord cu starea mea de spirit și cu ceea ce mă reprezintă defapt în realitatea aceasta haină și dezolantă. Dacă îl pun pe orice altceva pur și simplu îl urăsc. De asemenea, detest albul dacă îl pun pe mine pentru că pur și simplu nu mă avantajează și nu este în aceași tonalitate cu undele sufletului meu, dar atunci când este pus pe orice alt lucru din casă, acesta mă liniștește și mă ajută să ajung la calmul suprem și să-mi îngenunchez sentimentele. Simplu.

Am rămas interzis pentru a treia oară.

― Doar întrebam, i-am zis total năucit, după cinci minute de liniște absolută.

Nu credeam că aceasta va fi conversația cu cea care era să mă ucidă cu ceva timp în urmă.

�8�����