0.45%

429 98 23
                                    

Deschisesem deja magazinul de opt ore deja. Oamenii veneau, comandau, mâncau și plecau ritmic din micul fast-food, dar nici urmă de Fix. Trebuia să vină deja de multă vreme și totuși nici urmă de părul său prins în perfectu-i coc. Eram chiar dezamăgit. Îmi trăsese țeapă. O speriasem și fugise.

Și în timp ce mă înecam în propria tristețe, o tuse insistentă îmi distrase atenția. Mi-am lipit ochii pe cel careîmi distrăsese atenția de la fata misterioasă. Era o fată destul de înaltă, cu pielea pistruiată, îmbrăcată într-un hanorac lărgan, cu o glucă care îi înghițea aproape în întregime capul și cu o pereche de ochelari de soare gigantici, care îi opturau cea mai mare parte din trăsăturile feței.

― Da, domnișoară, m-am adresat respectuos. Cu ce vă pot servi?

Nu îmi răspunse. Îmi întinse în schimb îmi întinse o cutie de carton. Am luat-o bănuitor, fără să zic nimic. Nu că aș fi avut și ce spune. Când pachetul ajunse în mâinile mele, misterioasa fată se întoarse pe călcâie și merse cu un pas lejer până la ieșire.

Ce tocmai s-a întâmplat?

Am rămas oarecum marcat de această întâmplare, deși nu știam de ce. Am pasat un angajat la treaba mea și m-am retras în micuțul meu birou din spatele localului. Aveam o presimțire că nu era ceva tocmai obișnuit. M-am uitat cu un ochi critic la aceasta și nu puteam spune dect că era complet obișnuită. Nimic deosebit. Am ridicat capacul și m-am holbat curios.

Era un sandwich British Rail cu pâine integrală, bacon, roșii, cașcaval și salată de varză, cu trei nivele. De ce mi-ar fi dat cineva un sandwich când dețin un restaurant pe baza acestui preparat? Era ceva putred la mijloc.

Am cercetat atent produsul alimentar. Dar nimic. Era unul complet obișnuit, așa că am luat la puricat cutia lui. Un lucru înțelept, căci dacă nu aș fi fost atent, nu aș fi putut niciodată observa plicul atent poziționat pe fundul cutiei albe la ca laptele. Aparențele erau uneori înșelătoare.

Totul era din ce în ce mai ciudat. Cine ar fi dorit să-mi trimită o scrisoare? Și de într-un mod atât original? Realizasem că răspunsurile mele se aflau la fata cu hanoracul. Nu ar fi trebuit să o las să plece atât de ușor.

N/A: Scuzați-mă că acest capitol e așa ciudățel și mai...prost. Dar nu știam sigur cum să continui povestea. Aveam ideile, doar că nu știam sigur pe acre să o aleg. Abia în seara asta m-am decis :)



Sandwich√ [necorectat]Where stories live. Discover now