Fum în miez de noapte

Raze blonde( partea 1)

Urmărea, plictisit, cu privirea , cum mii de străini se mutau dintr-o parte într-alta.Ca să se amuze, de cele mai multe ori, ghicea viața fiecărui trecător, şi grijile care îl apasă. Era un fel de amuzament morbid, după părerea prietenilor lui, dar de asemenea şi ei râdeau, aducànd pe chipul lui Thomas acel rânjet seperior, specific lui.

Ca de obicei, ieşi cu băieții în oraş, şi bineînțeles, ca de obicei, îşi pierdu rapid interesul pentru discuția sau prezența lor.Nu era ceva intenționat, doar că, după părerea lui, nu exista ceva sau cineva care să îl mențină în permanență interesat.Fiind actor putea să fie diferite persoane,iar asta îi plăcea la nebunie.Uneori se ura pe sine că nuciodată nu se poate mulțumi.

Oftă zgomotos şi îşi frecă fața cu palmele, încercând oarecum să facă plictiseala să dispară ca prin minune; însă după câteva secunde realiză, dezamăgit, că nu funcționează. Asta până când, cu coada ochiului , o cascadă de raze blonde îi prinse atenția. Curios, îşi întoarse privirea înspre buclele aurii. Nu putea vedea în totalitate cui aparțines podoaba capilară care i-a furat ochii, dar ştia că legănatul leneş al şoldurilor îl hipnotiza. Fata nu părea foarte înaltă, ba din contră, era  mai scundă ca el. Deodată fata ieşi din aria lui vizuală, intrând pe o alta alee.

Corpul lui Thomas reacționă înaintea creierului, iar în următoarea secundă se trezi în picioare, cu privirile prietenilor - care se opriseră din vorbit - ațintite asupra sa.Jenat de reacția lui, îşi frecă absent ceafa, zugrăvindu-şi pe chip cel mai prostesc zâmbet.

-Ăăăăm .... am nevoie la baie? Mda, exact! La baie!

Nu mai aşteptă să audă comentariul sarcastic al prietenului său corean, şi ieşi pe uşa restaurantului. Avea să fie interogat mai târziu de prieteni la care baie fusese de a fost nevoit să părăsească restaurantul, oar el va răspunde cu un nonşalant:" Ah ştiți vou, prefer natura!"

Trecu strada fără a se asigura.Intră pe aleea  pe care o luă şi fata cu bucle blonde.O căută frenetic cu privirea, dar nuci urmă de cascada de soare. O luă încet la pas, uitându-se în vitrina fiecărui magazin, arzând de nerăbdare să o zărească pe fată. Acest brusc interes pentru o persoană străină, îl înspăimântă. El abia de avea interes pentru oamenii cunoscuți; dar pentru o străină? Era destul de straniu ,dar în acelaşi timp al naibii de incitant. Se simțea de parcă ar fi plecat la vânătoare.

Deodată respirația i se poticni  în plămâni, înghețând în fața vitrinei. Fata se afla în interiorul - ridică privirea si citi placa de deasupra uşii -  bibliotecii. Fără a mai sta pe gânduri, apucă mânerul rece al uşii, şi apăsă. Odată ce se pomeni înăuntru începu să scaneze încăperea printre rafturile prăfuite, pe care erau aranjate meticulos mii de titluri. Auzi o voce de fată, iar spinarea i se îndreptă automat. Ciuli urechile, şi se îndreptă spre locul indicat de zumzăitul vocii.

Fata stătea cu spatele la el. Părul auriu strălucea ca un mic soare în interiorul bibliotecii. Purta teneşi roşii şi o rochie albă vaporoasă. Deodată fata se întoarse, iar tot sângele din corpul lui Thomas, dispăru. Avea fața albă şi carifelată, fără urma vreunui machiaj. Ochii căprui arătau înfuriați şi intimidanți. Bine că al său corp avea tendința de a gândi singur, şi se ascunse printre rafturile de cărți, înainte de a fi zărit.

- Cum adică nu ai cartea?   Uhh... avea ton hotărât, cu o atitudine de înțelată. Îşi linse inconştient buzele; îi plăcea.

Fata cu chip de înger îşi înfipse mâinile în şolduri, părând gata de luptă. Buzele rozalii pline erau frânte într-o manieră serioasă, care părea să spună:" nimeni nu se joacă cu mine".