rules ↦ clifford

a patra zi

Chiar daca paznicul lui,Dave,era la cativa pasi de el,Michael nu se simtea jenant.Iubea sa vada cerul,iubea sa stie ca inca mai exista aer curat si libertate.Michael mereu a fost gelos pe cer si pe culorile lui minunate.Rasariturile si apusurile l-au fascinat dintotdeauna,felul cum atatea culori se imbinau il faceau pe barbat sa-si aminteasca multe sentimente pe care obisnuia sa le simta.Acum,cuvintele care l-ar descrie ar fi : singuratate si dezamagire.(Poate si putina placere pentru Sydney,dar inca nu e sigur de asta.)

Deodata,armonia in care se afla a fost distrusa de usa din metal care s-a trantit.Era imposibil ca Dave sa fi plecat,asa ca s-a intors si a vazut-o chiar pe persoana la care se gandea : Sydney.Era impreuna cu paznicul ei,care i-a dat drumul odata ajunsi afara.Doar cand s-a asezat pe ciment,langa el,a observat ca tinea in mana o bricheta,pe care o tot aprindea.

Ca de obicei,a inceput cu intrebarile. "Fumezi?" Michael a ridicat o spranceana,facand ochii mici din cauza soarelui arzator.

"Doar cand ma plictisesc." A raspuns Syd,inca jucandu-se cu bricheta. "Tu fumezi?" Un ranjet a aparut pe chipul ei palid,privindu-l atent.

Michael nu prea i-a inteles raspunsul,dar a decis sa-l ignore. "Mai fumam cateodata." A admis,incercand sa priveasca soarele,desi era imposibil.

"Oh,deci,pana la urma ai fost un baiat rau,nu-i asa?" Sydney a chicotit,aducandu-si genunchii aproape de piept.Fata avea o placere in a glumi pe seama lui Michael.Poate ca ii placea si zambetul lui,dar nu voia sa recunoasca asta.

Din fericire pentru Syd,Michael a zambit,pufnind amuzat. "Ei bine,daca nu eram,nu ajungeam aici,corect?" Privirile lor s-au intalnit,ambii zambind cand s-a intamplat.

"Foarte corect." Sydney a ras,un cantec excelent pentru urechile lui Michael.

Voia ca aceste momente in libertate cu Sydney sa tina o vesnicie,dar a privit spre usa si i-a zarit pe cei doi paznici care incepusera o conversatie.Un oftat adanc a iesit de sub buzele lui crapate,facand-o si pe Sydney sa faca acelasi lucru.Fata si-a adus genunchii cat mai aproape de ea,strangandu-i tare la piept,apoi lasandu-si capul sa cada pe ei,in asa fel incat sa-l poata privi si pe Michael.

"Apropo...cat mai ai de gand sa mananci mancarea aia oribila pe care ti-o dau ei?" A intrebat Sydney,putin ingrijorata in legatura cu sanatatea lui Michael.

"Nu stiu...sincer,e abia a patra zi si deja simt ca daca o mai mananc o singura data,stomacul meu va fi deranjat." Michael a confesat,palma lui mergand spre partea lui ventrala.S-a sprijinit de gardul inalt din spatele lor,neincetand sa priveasca in sus.

"Chiar nu vrei sa muncesti?" Era neobisnuit ca Sydney sa puna intrebari consecutive,asa ca Michael a chicotit fara sa observe.Syd s-a incruntat,intrebandu-l ce s-a intamplat,dar Michael a refuzat sa raspunda.

"As vrea,dar nu am destula energie." A murmurat Michael,luand o piatra de langa el si aruncand-o spre usa,atragandu-le atentia paznicilor,dar nu si-au dat seama ce a produs zgomotul,asa ca l-au ignorat.

Sydney isi ascundea rasetele in bratele ei,dar a devenit serioasa atunci cand si-a departat buzele cu adevarat. "Iti place sa faci pe neajutoratul,nu-i asa?" Sopteste fata,oferindu-i o privire pe care Michael nu o mai vazuse.Era plina de dispret,cel putin asa credea Michael.

Sydney nu era de acord cu acest 'act' pe care il juca Michael.Nu era neajutorat.Nu avea nevoie de cineva din afara sa-l ajute.Putea face rost de bani si de mancare singur,fara sa astepte ca cineva sa-si aduca aminte de el.Faptele lui o dezamageau pe Sydney si ii aducea aminte de ce ii displaceau nou-venitii.Desigur ca si ea a fost asa la inceput,dar niciodata nu a asteptat ceva in schimb de la altii.Stia foarte bine ca oamenii nu mai erau de incredere.Furia din venele lui Sydney crestea,vrand sa-l trezeasca pe Michael.