Iubirea. Mereu m-a pasionat domeniul asta, dar niciodata n-am putut sa o inteleg.
Acum stau pe veranda amintindu-mi ultimele clipe de iubire petrecute cu EL. Nimic nu ne despartea...ne iubeam asa de mult. Iar acum stau, noaptea tarziu, aici, ca-ntr-un loc de refugiu, gandindu-ma de ce am fost blestemata sa am un destin asa de crud.
M-am oferit cui nu trebuia, iar povestea mea ma intristeaza chiar si pe mine...Ne-am ...adica l-am iubit asa de mult. Iubire oarba. El si-a atins interesul, eu nu.
Interesul meu? Era sa-l am pana la capat. Sa-l descopar pe el cu adevarat. Eram pregatita sa-l am pe vecie...dar n-a fost sa fie asa. Si nu-mi pasa, sau cel putin incerc. Nu este nimic de care sa-mi para rau. A fost greseala mea, dar invat din orice pas stramb facut.
M-am mutat de curand la casa de langa padure. Un loc asa linistit. Pana in noaptea asta.
Veranda imi scartaie sub picioare la fiecare miscare. Adierea vantului varatic este una friguroasa. Privelistea spre Intuneric este superba.
Acea priveliste, este asa periculoasa, asa de mortala. Pot sa simt agitatia naturii acolo in Intuneric...si mai pot sa simt o prezenta puternica. Un spirit blocat in Intunerit, in acea gaura neagra.
Timpul trece fara sa-mi dau seama. Ma simt obosita. Maine va fi o noua zi si se acopera din ce in ce mai mult trecutul, dar nu-l pot uita. Poate pot, dar nu vreau.
Ma indrept spre intrare, dar simt o energie in spatele meu. Cand ma intorc vad doar petalele rosiatice ale unor trandafiri. Ma atrage ceva inspre un joc periculos. Simt asta, iar eu sunt dispusa sa-l joc.
