Twitter [Luke Hemmings]

Sfârșitul

Nu am mai vorbit cu Jul de o săptămâna. Adică eu i-am scris în fiecare zi dar ea nu mi-a răspuns. Deja mă îngrijorez. Oricum mâine mă duc la orfelinat pentru concurs și o să o văd.O să o văd în toată splendoarea ei. O mare bucurie pentru mine este ca tot mâine împlinește 18 ani și o să plece din infern. O să plece de acolo cu mine.Maine face 18 ani dar o lasă să participe la concurs deoarece ea s-a înscris de mult. Mă pun la somn ca să fiu în formă mâine când o să o văd și o să o țin în brațe toată ziua.

*************************

Mai avem jumătate de oră și ajungem. Am atâtea emoții și transpir tot, băieți încearcă să mă calmeze dar chiar vreau să fie totul bine. I-am făcut o poză cu noi doi în clasa a-VIII-a înainte să plec când mă ținea în brațe. Am pus poza în ramă și vreau să I-o duc.

În sfârșit am ajuns cu autocarul la ea. Cobor repede și fug să o văd. Mă duc jos unde cred ca este directoarea sau ce este ca să aflu de Jul.Cad doamna mă vede zâmbește și începe ea să vorbească.

-Luke Hemmings, nu? Din 5 seconds of summer? Unde sunt ceilalți? Trebuie să va anunț ca fetele sunt foarte în.......

-Știu povestea deja. Unde este Julia Roberts?

O opresc eu pre ea și i-au inițiativă ca să aflu unde e Jul ,a mea. Când aude numele zâmbetul ei piere. Ce dracu'?De ce reacționează așa?

-Domnule Hemmings! Îmi pare foarte rău dar.....

Si i-a o pauză. Dar ce? La naiba ca fierb aici de nervi dacă nu aflu acum.Nu mai spune nimic și încep să mă panichez așa ca o întreb:

-Dar ce?

-Domnule...... Domnișoara Roberts, a părăsit această lume.

Poftim? Ce? La ce dracu se referă? Sper ca nu la ceea ce cred eu. Nu se poate întâmpla asta. Nu,nu,nu.

-Poftim?

-Domnișoara Roberts a decedat.

Îmi spune ea. Cum dracu'? Nu se poate. O sugrum dacă e adevărat. Cum să moară. Simt cum pământul îmi zboară de sub picioare. Nu e adevărat așa ceva.

-Cum dracu' s-a întâmplat așa ceva?

-Domnișoara Alexandra Smith a înjunghiat-o în spate cu un cuțit și i-a străpuns inima. A decedat pe loc.

-Unde e javra acea?

-A împlinit 18 ani zilele trecute așa ca este la închisoare. Nu o să îi dee drumul prea curând vă asigur.

Spune ușor speriată. Nu îmi vine să cred. Nu pot să cred. Cred ca visez. Trezește-te Luke. La dracu' cu viața asta. De ce am plecat de lângă ea? De ce am lăsat-o?De ce nu i-am spus ca o iubesc? De prost ce sunt. Ceva cade pe podea.La naiba nici nu realizez ca plâng. Nu am plâns până acum. Acum este prima dată.

-Unde este?

-În cimitirul din spatele orfelinatului.

-De ce naiba aveți un cimitir în spetele chestii ăsteia?

-Așa a fost proiectat.

Fug afară și mă îndrept spre cimitirul acela alergând mai rău ca la un maraton.Pe drum mă întâlnesc cu băieți care se uită șocați la mine și care mă strigă când văd ca trec de ei.

Ajuns în cimitir caut printre morminte unde este ea, unde doarme îngerul meu. Am vazut-o, era în mijlocul cimitirului, cu flori și coroane care îi înconjurau locul de veci. Ajuns lângă ea cad în genunchi să încep să plâng mai tare ca nici o dată.

-De ce? De ce ai plecat? De ce m-ai lăsat singur? De ce?Nu pot sta fără tine.Trebuia să câștigi nenorocitul ăsta de concurs. Trebuia să te țin în brațe, trebuia să îți spun la mulți ani, trebuia să îți dau nenorocitul ăsta de cadou, trebuia să îți spun ca te iubesc.

Am spus printre toate suspinele.Mă uit la poza din mâna mea pe care am pus-o în ramă și am facut-o special pentru ea. O așez pe mormânt și încep să plang din nou. Simt o mână pe umărul meu și când mă întorc îi văd pe băieți cu ochi în lacrimi cum se uită la mine.

-Haide Luke o să fie totul bine.

-Nu,nu.Ea încă trăiește. E aici. E cu mine trebuie să fie, trebuie.

Spun și încep să lovesc cu pumni betonul rece care sta sub mine.
Am pierdut-o,a plecat.