Pe cont propriu [Volumul I]

Capitolul 13-Greșeli

     — Nu e bine ce ai făcut, Sarah!

     Brian mă ceartă de mai bine de o oră. Glasul lui dojenitor și degetul arătător ce continuă să și-l fluture prin fața mea, îmi dă de înțeles că pe el chiar l-a supărat fapta mea.

     — Nu mă mai puteam abține! Gerald e un ticălos și o știi bine! spun eu încercând să mă apăr.

     — Dar asta nu înseamnă că ești în măsură să îl bați, Sarah! Dezvață-te de acest obicei! Și acum noi știm de adevărata lui ocupație și este și el la curent cu asta! spune trântindu-se pe canapea.

     Este de-a dreptul frustrant să știu că am făcut ceva bine, ca mai apoi să fiu certată ca un copil mic. Eu nu sunt sadică, nu am sete de sânge, dar având în vedere tratamentul pe care Gerald l-a aplicat multor fete, trebuia să îl primească și el, măcar pe jumătate.

     — Știu că nu îți place, dar trebuie să mergi să îți ceri iertare.

     Rămân mută la auzul vorbelor sale. Nu vreau să fac asta. Ar fi extrem de jenant, și aș avea multe coșmaruri cu privire la momentul în care Courtney Sarah Young și-a cerut iertare de la Gerald Green. Mai rămâne să filmez și să postez video-ul pe net.

     — Nici gând! răspund ridicându-mă în picioare.

     Ridică din umeri, lăsând totul baltă. Mă bucur pentru asta. Își întinde mâna, până când apucă telecomanda și deschide televizorul. Primul post nu pare deloc interesant, al doilea nici atât, dar următorul ne atrage atenția.

     — Un tânăr adolescent a intrat în comă după ce a fost bătut în propria casă. Incidentul a avut loc acum trei ore, iar bătăușul a fugit de la locul faptei și încă nu a fost găsit. Polițiștii caută indicii și...

     Asta este tot ce reușesc să aud, căci dintr-o data mi se face cald și încep să amețesc. Brian, observând, îmi prinde umerii și mă zgâlțâie, dar este în zadar, mai rău îmi face. Pleacă în bucătărie și se întoarce imediat cu un pahar cu apa, pe care mi-l aruncă în față. Buimacă, deschid ochii și îl privesc ciudat, încercând să îmi dau seama ce tocmai s-a întâmplat.

     — Nu pot să cred! spune el dezamăgit și se aruncă pe canapea.

     — Ce s-a întâmplat? întreb eu confuză.

     — Polițiștii te caută pentru că l-ai bătut pe Gerald! țipă el cauzându-mi o durere de cap insuportabilă.

     — Cum? întreb șocată.

     Brian dă din cap afirmativ și închide televizorul, mai apoi ridicându-se și frecându-și tâmplele pentru a se relaxa.

     — Ce facem acum? întreb eu.

     — Sarah, dacă nu te găsesc, atunci nu ajungi în închisoare, dar dacă ești prinsă... s-a terminat!

***

     Tristețea și furia se pot citi pe fața mea. Conducând motocicleta neagră cu nervozitate, atrag câteva priviri pe fugă ale trecătorilor ce tușesc în urma mea, din cauza fumului lăsat de Bibi.

     Încerc să mă adun. De obicei, când mă simt astfel, mă sui pe Bibi și pornesc la o plimbare, calmându-mă la scurt timp, dar acum este diferit. Nu reușesc să mă liniștesc, iar teama că în orice secundă s-ar putea să fiu oprită de poliție și dusă la secție mă înfioară. Chiar nu vreau să se întâmple asta!