Drumul spre Iubire

Capitolul 14

Mă trezesc căscând puternic cu ochii închişi. Înainte de a-i deschide, simt o greutate peste abdomenul meu. Deschid ochii şi văd o mână care mă înconjoară şi cineva îmi sufla în ceafă. La propriu! 

Mă întorc încet şi-l văd pe Derek dormind fără nicio problemă cu capul băgat în părul meu, înconjurându-mă cu braţele. Mă uit în jur şi deabia acum îmi dau seama că suntem la mine în cameră. Cum am ajuns aici? Când am adormit? Sper că nu am făcut nimic! E deja dimineaţă?

Tresar când aud un ciocănit în uşă şi Derek se sperie şi el:

—C-! Nu termină pentru că îi pun repede mâna la gură înainte să zică ceva.

—Aubrey , este 7 şi un sfert, scumpo, trezeşte-te! Spune mama de dincolo de uşă.

Rămânem amândoi mască uitându-ne unul la altul.

—Ok mamă, vin acum! Pregăteşte ceva de mâncare, reuşesc eu să spun, panicată.

Mă întorc la Derek.

—Trebuie să pleci! Acum! Îi spun, dându-mă jos din pat sărind peste el. Dacă mama întră în cameră, ne-am nenorocit!!

—Pe unde?! Spune ridicându-se în picioare.

—Nu ai cum să ieşi pe uşă, te-ar putea vedea, spun plimbându-mă de colo-colo prin cameră. Îmi ridic privirea şi văd geamul.

—Dar poţi să sari!

—Poftim?! Aubrey, ai înnebunit? Spune făcând ochii mari. Mă bufnea râsul la cum arăta dis-de-dimineaţă.

Deschid geamul şi mă uit în jos. Mă întorc la el:

—Nu e chiar aşa de mare distanţa!

—Aubrey, nu pot să sar!

— Şi atunci ce vrei să faci?

—Nu ştiu! O să aştept până plecaţi de acasă şi atunci voi pleca şi eu!

—Da sigur, o să te încuiem în casă! Atunci să văd pe unde mai ieşi, spun punându-mi mâinile la gură. Îl văd cum se apropie de geam, făcându-şi un plan.

—Derek, te rog! Trebuie să sari! Dacă mama te vede-

—Ok, o să sar! Spune uitându-se la mine.

—Serios?!

—N-am încotro, spune încălţându-se.

— Şi dacă păţeşti ceva? Spun deodată speriată.

—Nu o să se întâmple nimic! O să cobor încet pe acoperiş şi mă ţin de creanga aceea de copac, spune arătându-mi.

—Nu ştiu, Derek...

—Hei, o să fie bine! Îmi spune şi mă apucă de obraji, sărutându-mă. Îmi pun mâinile peste ale lui şi îl sărut speriată.

—Ai grijă, te rog! Spun dându-i drumul.

Zâmbeşte.

—O să am!

Mă apropii de geam după ce iese şi îl văd cum merge uşor până la creangă. Se apucă de ea şi se aruncă aterizând în picioare. Mă sperii când se clatină şi îmi muşc pumnul: nu-mi vine să cred că l-am pus să facă asta. Se ridică scuturându-se şi îmi face semn cu mâna. Îi răspund şi eu trimiţându-i un sărut. Jur că mă simţeam ca Julieta: prinţul meu tocmai ce sărise de la...etaj.

În 5 minute mă spăl şi mă şi îmbrac. Ce bine că-mi făcusem geanta de aseară.

Iau micul dejun rapid alături de mama şi o întreb: