Domnişoara Moore Vol. II |FINALIZATĂ|

Capitolul 21

*Perspectiva lui Nick*

-Felicitari, ve-ti fi parinti! ne zice mama Elenei incantata.

-Multumim, spun eu apucandu-mi iubita de mana.

-Avort, sopteste Hope.

-Poftim? intrebam amandoi de o data, eu si femeia prezenta.

-Vreau sa fac avort, spune ridicandu-si privirea la femeie.

-Cum adica sa faci avort? intreb pierdut.

-Pur si simplu, raspunde calma inca privind-o de femeie. O sa-l faci? o intreaba.

-Hope, potoleste-te pentru numele lui Dumnezeu, nu faci nici un avort, zic hotarat si o studiez cu atentie.

-Lasa-ma, mormaie ea si se ridica de pe locul ei.

-Hope, mumura femeia, trebuie sa vorbiti amandoi despre asta si apoi de un posibil avort, continua calma.

-Poate, zice scurt si iese pe usa cu haina in mana stergandu-se pe burta de gel.

-Nu va face nici un avort, zic apoi o urmez lasand-o pe mama Elenei singura si dezorientata.

     Micuta mea blonda sta in usa privind pierduta cu mana pe burta miscand-o usor tresarind usor sub atingerea mea.

-Hope?!

-Hm?

-Ce s-a intamplat acolo? o intreb cu un ton cat mai calm pentru a nu o speria sau enerva.

-Nimic, raspunde si isi lasa capul intr-o parte.

-Cum nimic, ala nu mi s-a parut un nimic, zic si imi asez mana pe mana ei.

-Nu vreau asta... sau cel putin nu acum, nu pot...

-De ce? intreb pozitionandu-ma in fata ei.

-Pentru ca nu vreau, zice si pleaca ocolindu-ma catre masina.

                                          

    *Perspectiva lui Hope*

          *dupa 2 ore*

-Esti sigura ca vrei sa faci asta? ma intreaba Jane de la capatul celalalt pentru a doua oara.

-Da, tu doar rezolva ce te-a rugat! zic termin  apelul, iar usa dormitorului se aude.

-Hope ce mama naibi faci aici? tipa Nick.

-Tie ce ti se pare ca fac? intreb dand din umeri.

-Pentru ce iti faci bagajul? Unde pleci?

-Nu stiu, la ai mei cred, zic calma.

-Crezi? Nu pleci nicaieri femeie, ordona el.

-Hai sa nu incepem un scandal, vreau doar liniste, rostesc si asez tricoul rosiatic in valiza alaturi de restul hainelor si observ ca telefonul imi vibreaza.

     "Sunt jos te astept-Jane"

-Vrei linste? mormaie el si imi pot da seama ca fierbe.

-Da Nick si asta, zic aratand spre noi doi ca mai apoi mana sa imi coboare pe pantec, nu e liniste...

-Hope ce e in capul tau pentru numele lui Dumnezeu? urla el cand inchid valiza si ies cu ea pe usa dormitorului.

-Vrei asta? il intreb si arat spre mine, mai exact spre copil, iar acesta ma priveste stupefiat.

-Ce intrebare mai e si asta? Bineinteles ca va vreau pe amandoi langa mine, spune apropiindu-se de mine.