Protectorii Originii Verzi

Capitolul 11. "Ei" sunt pretutindeni

Hello! Parca nici mie nu imi vine sa cred ca postez atat de repede... inspiratia nu m-a lasat in pace zilele astea, chiar cand sunt cel mai ocupata cu examenele. Cu atatea idei in minte nu am putut sa nu scriu ;)) Sper sa va placa capitolul asta >:D< Va multumesc tuturor care va faceti timp sa cititi :*

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

   În dimineaţa aceea, cerul se ivi asemeni unei pături cu ţesătura refăcută dintr-o multitudine de petice. Nuanţe de gri şi albastru închis vopsiră văzduhul. Ploaia începu să cadă cu stropi mărunţi, umezind aerul rece.

   Selene, Ebbie, Eric împreună cu cei doi gemeni se întâlniră în curtea scolii, în speranţa că vor găsi o soluţie la toate cele întâmplate.

-          Deci, suntem în pericol cu toţii? Spuse Isabel lipsită de chef.

-          Cam aşa ceva...Selene privi în jos, încolăcindu-şi braţele în jurul corpului. Era nesigură.

-          Selene...tu ai avut noroc cu abilitatea ta de a-ţi trezi Gardianul fără a constientiza măcar, dar noi ce ne-am fii făcut în locul tău? Isabel ridică tonul.

-          Nu ştiu, chiar nu ştiu şi imi este frică... O cuprinse o teamă ce îi îngheţă venele.

-          Trebuie să facem ceva, ce vor oamenii ăştia de la noi? Interveni Ebbie.

-          Tu numeşti „om” pe cineva care poate pătrunde într-o oglindă? Eric simţi cum i se înmoaie picioarele. Acela e vraci în toată regula!

-          Ce imaginaţie ai băiete... Isabel privi în altă direcţie.

-          Eu propun să aflăm în primul rând cine sunt cei care ne urmăresc şi ce vor de fapt... Femeia din oglindă mi-a zis că vrea puterea mea.

-          Trebuie să fim mai precauţi de acum încolo...chiar dacă nu am habar cum vom face asta. Isabel se zgribuli, frigul trecându-i parcă prin haina oranj, croşetată. Haide-ţi să intrăm, e rece aici.

   Ploaia deveni mai puternică, picături grele spălând asfaltul deteriorat.

   Cei cinci prieteni se plimbau pe coridoarele late ale liceului. Mii de ecouri loveau pereţii mucegăiţi, risipindu-se. Selene o însoţi pe Ebbie la bibliotecă. Aceasta dorea un volum intitulat „Istoria Egiptului antic”, necesară la proiectul despre zeii Egiptului.

-          Vin şi eu cu voi, vreau să citesc o carte pentru a mă relaxa în perioada asta... Isabel le ajunse din urmă.

-          Super! Zâmbi Ebbie. Ce îţi place să citeşti?

-          Ceva realist. Zise scurt.

   Fetele împinseră cu toată forţa uşa dublă ce ducea către bibliotecă. Lemnul greu se mişcă din loc, răsunând în urma sa o simfonie specifică. Din spatele unei grămezi de cărţi se auzi o voce ce le atrase atenţia.

-          Bună ziua, domnişoarelor. Cu ce vă pot ajuta?  Bătrânica cu un coc uriaş îşi şterse ochelarii prăfuiţi, ca să le observe mai bine.

-          Caut o carte despre Egiptul antic şi poporul său. Ebbie o simpatiză pe bibliotecară, asemănând-o cu bunica ei.

-          Mergi la raftul „405” , acolo vei găsi ceea ce cauţi.

-          Mulţumesc! Răspunse Ebbie entuziasmată.

   Cele trei se întoarseră înspre rafturile înălţate aproape de tavan. Erau situate paralel, în mijloc covorul vişiniu invitându-te să păşeşti în universul fără limite al cunoaşterii.  La extremităţile suporturilor din lemn ce găzduiau cărţile, lumânări perechi stăteau pe un schelet de fier vopsit negru. Firimituri minuscule de praf dansau în lumina enmanată de flacăra roşiatică. Întregul loc părea mai degrabă un conac imens decât o unitate de învăţământ. Inima ţi-o lua la goană în acea linişte mormântală.