Supusă ție! ||

Eroina lor

Cele doua zile au trecut rapid, nici nu îmi venea sa cred ca , chiar va trbui sa plec, dar nu ma voi lasa asa usor de planul meu.

- Alteta, bagajul domnisoarei e gata, iar limuzina a ajuns.

- Bine, zic eu înainte sa apuce Eliad sa raspunda, ma schimb si vin imediat.

Eram in biroul lui Eliad, iar de indata ce fata iesi, am iesit si eu într-un pas rapid si suparat, nu vroiam sa plec, daca asi fi avut acea discuție cu Eliad mai rapid, poate nu ar m-ai fi trebuit sa plec.

Am îmbrăcat una dintre rochiile mele lungi si bufante, precum niste clopote imense, arăta ca unele dintre acele rochi de prin evul mediu, cand la moda era stilul rococo, prin Anglia dacă știu bine, de o culoare rosie, care mai mult ca sigur pe atunci ori se credea prea îndrăzneață , ori prea rară , un corset atat de strâns , încât să pot respira, si eu si micutul, noroc ca nu mi se vede burtica, deși începe sa ma ingrijoreze puțin. O funda mare si neagra era legata la spate, pantofi cu putin toc , iar in cap o palarie cu o pană imensă , iar nu in cele din urma, accesorile, niste cercei prea evidenti din punctul meu de vedere, un colier din aur, cu o piatra neagra si mare in mijloc, in forma de inima, niste bratari, si mănuși din dantela.. il privesc serioasa pe Eliad înainte sa urc in limuzina, dar raman uimita, cand urca si el.

-Ce faci, ți-am zis ca vreau sa merg singura.

-Stiu, vin doar pana la aeroport acolo, trebuie sa te dau lui.

- Fițar.

- Uite, ascundel undeva, sa nu stie nimeni.

Cea ce mia dat, a fost un telefon, cam jumătate de palmă, nu pot decât sa îl iubesc mai mult când vad ca e atent la orice detaliu.

- Bine.

- Ai vreo itrebare?

- Sincer da, de ce a trebuit sa ma îmbrac asa?

- Asta a fost cererea lui fiecare vampir are proprile gusturi, alti mai noi, alti mai vechi.

- Si tu?

- Nu sunt pretentios, ți-e îți sta cel mai bine dezbracata.

- Un zambet imi apare pe buze, dar incerc sa imi intorc privirea de la el, asta, pentru ca simțeam cum mi-au luat foc obraji.

Dar de ce, adica, am facut atatea cu el, si avem si un copil imediat, iar eu inca ma mai rusiez? Oare asta înseamnă sa placi o persoana atat de mult?

- Cumva tocmai te-ai rusinat?

- Nu, mint eu.

- De ce?

- Vrei sa nu mai pui intrebari strupide, de parca a-și sti .

-Bine, zice si rade de mine, iar eu îl lovesc usor in braț , inima mea încă bate la fel de puternic la fiecare certa a noastra, sau tachinare ador momentele in care suntem împreună , păcat ca va trebui sa plec, chiar nu vreau.

Motorul mașinii porneste, si imediat plecam si de pe loc, nu dureaza decât vreun sfert de ora drumul pana la aeroport, imi îndes telefonul între sani, iar Eliad rade de mine, în schimb, eu ma bucur ca e atât de mic, și nu evident.

- Uite ascundeti zambetul zice Eliad si imi da un evantai din dantela.

- Se vede tot prin el.

- Atunci poate ca ar trebui sa devii mai serioasa, si trista, el crede ca te-am pedepsit pana acum o gramada.

- Bine, dar sa sti ca daca nu imi da de mancare, sau are de gad sa ma bata, o sa ajug sa ii îndes furculite, acolo unde nu rasare soarele.

- Prea bine, dar de unde vei lua furculițe?