Gemenele din Verwood Volumul 2

Capitolul 3- Facultate

Draga jurnalule,

Am intrat! Am fost admisa la Colegiul Redbridge din Romford! Romford este in apropiere de Verwood si este un oras destul de mare, foarte frumos, cu institutii de invatamant importante. Nu am fost niciodata asa fericita ca acum! Exceptand poate primul meu sarut cu Stephen, hihi... 

Colegiul Redbridge are nenumarate ramuri, printre care cea care ma intereseaza pe mine, design-ul, care este foarte dezvoltata. Majoritatea elevilor de acolo sunt din alte orase. Voi avea sansa sa imi fac prieteni noi de peste tot. Rafaella a intrat aici de asemenea. A hotarat ca dintre toate discliplinele, ii place arhitectura cel mai mult. Si am descoperit recent ca deseneaza excelent si are o latura creativa extrem de dezvoltata, care ii va folosi. I se pare interesanta arhitectura de aici si e o slujba bine platita. Pentru o fata care nu a mai fost la o scoala umana in viata ei, cred ca se va adapta mai bine ca multi.

Media de intrare este destul de mare si de asemenea, este o proba separata in care trebuie sa faci o schita pentru ceva. Cu toate astea, am reusit! I-am impresionat si au decis ca trebuie sa fiu eleva lor. Rafaella nu a mai fost la o scoala umana, dar a fost la academia din lumea vrajitorilor, care seamana cu cea de aici si acolo avea note maxime. Desigur, nu a marturisit ca este vrajitoare, ci doar a folosit carnetul de note de acolo drept carnet de note de aici. Surprinzator, nu era mare diferenta intre ele. Totusi, ceea ce i-a convins a fost schita facuta de ea, "una dintre cele mai realiste si mai incredibile schite vazute!" dupa cum au spus ei. Eu si Rafaella vom locui acasa si vom pleca dimineata impreuna la ore. Facultatea nu are cele mai frumoase camere, insa tot mi-ar fi placut sa stau acolo.

-Pacat, vom pierde tot farmecul de a sta intr-o camera de camin... i-am spus eu dezamagita Rafaellei.

-Mda, sa locuiesti intr-o aripa ingusta si prost intretinuta de cladire, impreuna cu alti zeci de adolescenti patetici si galagiosi, care isi lasa obiectele aruncate peste tot. Fermecator, ce sa zic.

-Oh, ce stii tu, micuto? Debia de ai acumulat doua luni de la venirea ta in lumea oamenilor, am spus razand.

De saptamana viitoare vom incepe orele. Sunt atat de nerabdatoare! 

In alta ordine de idei, nunta mea este peste trei saptamani si nu mai pot astepta! Sa ma casatoresc in sfarsit cu cel pe care il iubesc, sa ma plimb pe holurile noii mele facultati cu un inel la deget, sa pice toate fetele de gelozie... Dar mai mult partea cu maritatul. Stephen inca nu a facut rost de costum, dar voi avea grija sa nu alergam dupa el in ziua nuntii. 

Chiar acum sunt in baie si scriu. Am venit intr-un tur al facultatii, sa vad cum arata. Este minunata! E facuta din marmura alba in intregime si are niste curti uriase cu multe flori si garduri vii. Am cunoscut si o fata de aici, venita tot pentru a face un tur. Numele ei este Kate. Mi se pare deosebita. Ceva imi spune ca vom ajunge sa fim prietene bune. Se adunasera prea multe lucruri demne de povestit, asa ca mi-am scos jurnalul din geanta si am venit aici. Acum scriu. Scriu si tot ce se aude este pixul alunecand pe hartie. Cred ca va trebui sa ma intorc in scurta vreme. O sa ma opresc acum, dar ceva imi spune ca voi scrie din nou cat de curand. Poate maine.