Gemenele din Verwood Volumul 2

Capitolul 4- "As renunta la magie pentru ea"

Stephen - pov

Este ora zece si jumatate, sau cel putin asa indica ceasul negru pe care il port la mana. Acum, in mod normal, as fi in pat, uitandu-ma la "Razboiul depozitelor" pe History, invelit intr-o patura comfortabila, dar nu, eu trebuie sa merg cu viitoarea mea sotioara la locul unde se va tine nunta si sa intru acolo prin efractie, pentru ca ea moare daca nu-l vede inaintea nuntii, acum, noaptea. 

Locul despre care va spun este intr-o sera, o sera uriasa, decorata cu ghirlande din baloane albe si flori tropicale. In mijlocul ei este intins un covor lung si rosu, in capatul caruia se afla o arcada alba, pe care se catara trandafiri rosii. Peste tot in jur sunt flori colorate, mii de flori, raspandindu-si mireasma si dintre ele, rasare o mica fantana arteziana din marmura alba. 

Kaitlin se aseaza pe marginea ei si isi intinde mainile subtiri, atingand usor cu varfurile degetelor perdeaua de apa. O privesc lung si in lumina lunii pare ireal de frumoasa. Razele albe ii stralucesc in par si pielea ii devine palida si sclipitoare, ca a unei statui. Isi mareste ochii, fascinata de jocul stropilor din fata ei. Pare fermecata. O privesc fara sa rasuflu, si dintr-o data nu mai simt urma de regret ca nu am ramas acasa la televizor. Feeria noptii o transforma in ceva divin. Rochia de culoarea cerului de vara ii falfaieste in adierea rece. 

Scutur din cap, revenind la realitate. Realizez ca acum ma priveste pe mine, cu o figura mirata. "Ce este?" intreaba, gura ei mica si rosie formand un "o" perfect. "Ti-a mai spus cineva vreodata ca esti mai frumoasa decat magia?"

Zambeste si isi pleaca privirea, rusinata. Dumnezeule, de ce e atat de timida, de nesigura? E atat de frumoasa, si nici nu stie asta... Ma apropii de ea si ii mangai usor obrazul alb. Se ridica, asezandu-si capul pe umarul meu.

-E frumos aici, spune, ridicandu-si privirea catre luna.

-Da, asa e. Splendid.

-Stii de ce te-am adus aici tocmai acum?

-Nu chiar.

-Nu e ca nu aveam rabdare sa astept pana in ziua nuntii, dar voiam sa avem un moment doar noi, sa nu il impartim cu nimeni. Intr-o sala plina de oameni galagiosi si entuziasmati, ai fi putut sa apreciezi la fel de mult frumusetea acestui loc si a acestei clipe?

M-am asezat in fata ei, privind-o in ochi, in acele doua sfere mici si negre, ce pareau sa ascunda intreg universul. In acea clipa am stiut, am stiut ca as putea sa renunt si la puterile mele pentru ea.