His Mistake

Nu ai inteles!

Angelique P.O.V.
Mă simt trasă în partea cealaltă a curții școlii. Îmi ridic privirea și îl văd pe Zayn cum mă trage de braț. Ochii îi erau în pământ și mă întreb cum de vedea pe unde merge.
Am aruncat o privire fugitivă la îmbrăcămintea acestuia care era aceeași ca ieri doar ca hainele acum îi erau șifonate. Parul său nu mai era aranjat ca de fiecare dată, ci era ciufulit, răvășit de parcă abia ce s-ar fi trezit.
Observ că am ajuns în partea curții unde nu prea venea nimeni, în spatele liceului. Acesta mă lipește de perete și își așează mâinile de o parte și de alta a capului meu. Ochii săi îmi analizau atent chipul iar limba sa a trecut peste buze înainte să vorbească
"Uite, știu că ce am făcut aseară a fost greșit și.. " începe acesta să vorbească dar îl întrerup înainte să înceapă cu scuzele pe care oricum nu aveam de gând să i le accept.
"Greșit? A fost mai mult decât greșit. Tu îți imaginezi că m-ai înșelat, nu? " îl întreb eu sarcastică.
Știu că înainte de acea petrecere ne-am certat rău dar asta nu înseamnă că ne-am desparțit, nu oficial cel puțin.
"Știu. Doar ascultă-mă." în ochii săi puteam citii tristețea și speranța că am să-l ascult. Am dat din cap aprobător în semn că poate să înceapă, nu pentru că m-ar interesa, ci pentru că sunt curioasă să aflu ce minciuni mai scoate pe gură. "Deci cred că știi și tu că ne-am certat rău ieri,nu? După asta am plecat cu Harry la bar unde am băut ca  porcul și m-am amețit. După asta ne-am întâlnit cu Lidya care ne-a invitat la petrecerea ei și pentru că vroiam să uit de cearta noastră am mers acolo unde m-am îmbătat. Nu știu când a venit Josy la mine și când am ajuns cu ea în cameră. Știu doar că m-am trezit azi dimineață cu ea lângă mine spunându-mi că am fost o partida bună. Și mai știu că după am plecat în fugă la apartamentul nostru căutându-te dar am găsit doar șifonierele goale. Iubito, crede-mă, nu aș fi făcut asta dacă aș fi fost conștient."
L-am împins cât de tare am putut făcându-l să se dea cu câțiva pași în spate. Mi-am șters lacrimile ce au început să-mi curgă pe obraji și m-am întors cu fața spre el.
"Faptul e consumat acum. Sper că te bucuri că ai dat cu piciorul la aproape 3 ani de relație, idiotule." îi spun apoi plec deoarece nu mai puteam sta așa aproape de el. Îl urăsc atât de mult pentru că m-a făcut să mă îndrăgostesc de el.
"Te iubesc, ok?" Ii aud strigatul disperat. "Te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Mi-as da si viata pentru tine. As face orice ca sa ma poti ierta. Nu am vrut sa o dau in bara si sa ne stric relatie. Nu am vrut sa fac asta, nu eram constient. Nu vreau sa te pierd asa. Esti totul pentru mine si vreau sa imbatranesc tinandu-te in brate. Vreau sa imbatranesc cu tine langa mine. Sa ne uitam amandoi la copii nostrii crescand apoi la nepotii nostri. Angel, te ador, intelegi? Te ador atat de mult ca ma doare. Ma doare sa stiu ca te fac sa suferi, ca mereu o dau in bara, ca de la un timp nu prea mai sunt prezent dar cu toate astea nu am incetat niciodata sa te iubesc. O sa te iubesc cat am sa traiesc. Si daca tu nu o sa fii langa mine nu o sa fie nimeni. Bine, poate cateva pisici. Te iubesc, printeso, atat de mult." Termina acesta si ma intorc cu fata la el pentru a-mi vadea barbatul cu ochii plini de lacrimi.
Am luat-o la fuga pana in baia scolii si m-am inchis intr-o cabina de toaleta. Am dat drumul lacrimilor sa cada suroaie pe obraji. Mi-am auzit numele strigat de mai multe persoane, de voci cunoscute si mai putin cunoscute, dar nu vroiam sa vad pe nimeni. Aveam nevoie de linistite si de putin, mai mult, timp singura. Aveam nevoie sa ma gandesc la tot si sa imi fac ordine prin ganduri. Mi-am rezemat capul de peretele cabinei si mi-am inchis ochii.
Am simtit cum usa a fost scoasa din balamale ca mai apoi sa aud acea voce, ce-mi provoca mii de fluturi in stomac, strigandu-ma. I-am simtit mainile pe fata mea, mangaindu-ma. Am simtit cum sunt luata in stil mireasa de acele brate puternice si scoasa in frigul de afara. O data asezata pe scaunul masinii si legata cu centura mi-am deschis ochii. L-am vazut pe Zayn urcand pe locul soferului. Mi-am intors privirea atunci cand ochii mei au facut contact cu ai lui.
"Unde ma duci?" Il intreb nesigura. Nu prea aveam starea necesara sa vorbesc cu el.
"Ai sa vezi. O sa iti placa." Spune si ma incrunt.
"Nu vreau sa merg undeva cu tine, Zayn." Ma trezesc tipand la el si imi simt ochii iar umplandu-se de lacrimi.
Acesta tace si ii vad mainile incordandu-se pe volan.
"Ce trebuie sa fac sa iti dovedesc ca imi pare rau, iubito?"
Sa o omori pe Josy...
"Nimic. S-a terminat, Zayn! Trebuie sa intelegi ca s-a terminat totul doar din vina ta."
"Iar tu trebuie sa intelegi ca eu pe tine nu te las nici mort. Te iubesc prea mult ca sa iti dau drumul."
"Dar cand iti dadeai drumul in Josy, nu ma mai iubeai?" Il intreb tafnoasa.
"De cate ori sa iti mai spun ca nu eram constient?"
"Te iubesc, Zayn, dar nu mai pot continua. Mereu cand apare ea in peisaj uiti de mine si stai doar cu ea. Ma doare, dar tu nu ai vazut niciodata asta. Poate ca nu am corpul ei sau mai stiu eu ce ai vazut la ea, dar ea nu are ce am eu. Ea nu te iubeste cum o fac eu, si nu cred ca te va iubii vreodata. Tu asta nu ai inteles si daca nu ai inteles asta in 3 ani, nici ca nu o sa mai intelegi." Spun si cobor din masina cand observ ca suntem la semafor.

_____________________
Capitolul nu este editat.