-Eu sunt un inger...dar nu e ceea ce crezi... sunt un saman nou, ceva ce credeam ca nu maii exista in lume...Spiritul meu, Dragonul-Corb si cu mine am devenit o singura fiinta. El este parte din mine iar eu...parte din el. Suntem inseparabili si ...uneori ...
Sukii ezita tematoare muscandu, si buzele...
-Uneori ce? HAIDE, ai avut curajul sa imi spui asta, poti si sa continui. Te ascult, si sa stii ca sunt ultima persoana care sa te judece. Eu nu sunt ca EI, eu nu am prejudecati, asa incat nu ai de ce sa te temi, Sukii. O asigura Hao, prinzandu.i mainile intrale lui.
Suki ofta si isi inchise ochii. Parul blond si lung usor carliontat la varguri ii acoperi din chip.
-Lasa.ma sa iti arat...va fi mult mai usor lentru amandoi...
Hao incuviinta.
-Cum doresti.
Tanara inspira adanc si scoase din braul ce ii lega rochia lunga si neagra, crapata in parti, un fel de lant alcatuit din margele din jad ce avea la capat o gheara incovoiata, solzoasa, negru argintie. Si.o puse la gat si in momentul imediat urmator o tornada de nisip o invalui acunzand.o cateva momente, dupa care ae evapora pur si simplu, la fel de brusc cum aparuse.
Hao nu isi putu crede ochilor: in fata lui statea cea mai formidabila faptura pe care o vazuse vreodata. Era Sukii, dar parca de mii de ori mai atragatoare. Parul ei blond ce atarna pana la brau stralucea prexumnrazele lunii pline, avand totusi in ei o intunecare misterioasa...trupul ei zvelt era acoperit doar de un invelis de solzi negrii argintii pe cat de frumosi, pe atat de eleganti, dar care se rareau in jurul bratelor si picioarelor. Iar in final, aripi, aripi imense, impunatoare, dar gratioase de corb falfaiau unduitoare in vant...
Era ca un bam, dar unul dintre ceke mai fanteziste si mai atragatoare...cu toate acesea, exista si un ,, dar,,... acel ,, dar,, care nu prevestea niciodata ceva bun.
Citindu.i parca gandurile, Sukii isi scoase medalionul si se aseza pe nisip in fata luo, incepand sa ii spuna:
-Problema este ca aceasta putere este noua, chiar sinpentru mine...nu am in sange forta necesara de a o domoli si a o controla...nu o am mostenita de la stramosi, ca ceilalti samani, fiindca...
-Nu au existat altii ca tine, inteleg...
-Tu...tu esti singurul care are forta, forta de care eu am nevoie, pe care am nevoie sa oninvat si pe care tu m.o poti invata, Hao...Asya ste ceea ce trebuie sa stii...Nu ti.as face rau niciodata, te iubesc si daca ma iubesti asa cum ai spus, stiu ca...
Sukii nu apuca sa spuna un alt cuvant. Un vant usor ii vajainpe langa ureche si se trezi deodata ca Hao o tinea de talie, mangaindu-I obrazul cu doaul palmei, sarutandu-I buzele, pe care se prelinsesera cateva lacrimi amare. Dar gustul buzelor lui p ale einindulci totul si facu ca orice urma de disperare de tristete si de agonie sa dispara. Protectorul ei avea sa fie cu ea...avea sa o ajute si sa ii ofere ce avea nevoie.
Dupa cateva minute se despartira.
-Niciodata nu mas fi asteptat la ractia asta... spuse sukii surazand in ti, p ce isi dadea o suvita de par dipa ureche.
-Sunt spontan...si greu de citit. Miscarile mele sunt dificil de anticipat. Dar cunosc oamenii, si pot spune ca desi te.am luat prin surprindere, nu a fost o surpriza neplacuta, spuse Hao privind.o cu ochii lui negri, perfecti, cu fata incadrata de parul lung si matasos.
Se apleca din nou sa o sarute, iar sukii isi sprijini mana pe pieptul lui gol, perfect, descoperit...Nimic in lume nu putea strica aest moment...Dar nu putea nimeni garanta ca viitorjl va fi la fel de senin...
