Daydream

1.Introducerea...

                              

                         Simt cum cuvintele ar vrea să iasă din creierul meu,coboară cu mii de culori spre pix,dar acolo se pierd și fraza asta era mult mai inspirată in capul meu.Nu știu de ce lucrurile astea mi se întâmplă.Mă simt exact ca la școală când mă scoate la tablă.Voi nu simțiți asta?DeȘii probabil că știi unele din întrebări,dar doar pentru că ești acolo,în fața tuturor.Te blochezi.Parcă cineva nu ar simții emoția și chiar teama.Așa mă simt și acum,când îmi scriam sentimentele în privat și nimeni nu le putea citii pixul parcă mergea singur,acum când sunt la un alt pas,emoțiile sunt lângă mine.Îmi pare rău dacă v-am irosit timpul cu prostia asta,dar așa mă simt.În acest moment mă expun în fata voastră.Este evident că nu stiți cum arăt,dar v-am spus cea mai importantă parte dintr-un om.Frica.

                                                                                      ...

Okey,poate că v-am speriat puțin cu *eu vă cunosc,dar voi nu* Muhahah asta ar spune cel mai probabil un pedofil de pe omegle.Eu sunt Crystal,am aproape cincisprezece ani și am o pasiune nebunească pentru actorie,datorită faptului că îmi place să fiu și altcineva,să ies din rolul meu și să experimentez altul.Majoritatea oamenilor trăiesc asta prin minciună,eu prefer actoria numai pe scenă.Tocmai am strâns treisute de urmăritori pe Instagram.Yey.Revenind,sunt o persoană timidă când ies în grupuri,dar atunci cand ești doar cu mine sunt normală,aproximativ.Vacanța mea de vară doar ce s-a terminat și gândul ca trebuie să mă întorc mă face să mă simt bine,dar și rău din cauza colectivului,dar și încheierea anotimpului meu preferat și inceperea celui mai groaznic.UGH