Daydream

2.Școala.

         Aud niște strigăte foarte panicate...

-Crystaaal,trezește-te odată!

Brusc îmi deschid ochii și o vad pe Theo lângă mine.

-Este super târziu,trezește-te.

C:Bine,gata,îmi iau telefonul și mă uit la ceas,este 10:20 cum adică este târziu?Intrăm la 12.

T:Păi ție cât îți ia să te pregătești?

C:10 minute,ție ?!

T:Două ore.

C:WTF.

Am uitat să vă spun cine este nebuna care m-a trezit.Ea este verișoara mea,Theo.Este cea mai epică ființă din Univers.Deșii îmi este verișoară o consider mai mult ca pe o soră,nu spun că nu am una,dar ea este mai aproape de mine.Are 15 ani și locuim împreună de când sora mea s-a dus la colegiu.Este minunat.

T:Hai să mergem sa mâncăm.

C:bine

Mergem jos și un miros îmbietor de clătite îmi atrage atenția.Ne așezăm pe scaune și o privesc atent.Se pare că este fericită.O analizez și îmi recapitulez părerea despre ea,până intră bunica și îmi fug gândurile direct spre ea.Mă intrigă analiza oamenilor.Îmi place să îi observ.Fiecare om are o strălucire diferită,noi suntem ca un peisaj bine nuanțat.Din moment ce fiecare ocupă culoarea sa așa există armonia,iar când două nuanțe se potrivesc se întâmplă...Ugh,atracția

T:Să mergem.

Luăm autobuzul,și privesc traseul obișnuit către liceu.Singurul resentiment este că de acum în colo numai asta voi privii în fiecare zi,nu răsărituri,nu apusuri,nu plaja,nu parcul,doar un loc plin de oameni care se duc la muncă și își trăiesc viața monotonă.De asta mă feresc,ah am uitat să vă spun că nu merg la un liceu normal.Am ajuns,pot vedea înca din stradă numele său "Liceul De Artă".Oh da,am ajuns la timp pentru spectacol.

Holul principal, și aici începe totul,de obicei elevii sunt împarțiți în tocilari,populari,sportivi,ei bine aici nu este cazul.Prima bandă:Pictorii,mereu cand trec pe lângă ei le admir tuburile, pline cu desene,foarte bine decorate,doar prin stilul pe care îl au îți impun să nu te apropii de ei,sunt numiți cei mai nebuni dintre artiști.Urmați de muzicieni,ei care sunt acoperiți de husele de chitara în întregime,niciodată nu am putut să îi văd,știu doar ca arată ca niște pete negre înalte,dar sigur îi pot auzi, Theo se îndreaptă spre ei și aici ne despărțim.Balerinele,ele sunt roz,despre ele știu ca în spatele acelor piruiete perfecte au stat ani de muncă grea și pentru asta le admir,dar chiar ar putea sa nu se mai ridice pe poante când trec pe lângă mine,oricum știu că sunt înalte.Și însfârșit,ai mei,actorii.Nu suntem chiar mulți, dar suntem destui.Să îi prezint.El este Sean Harmon,stai ce?Unde este?..ah da este acolo îmbrățișează caloriferul,tocmai ce s-au împăcat.Niciodată nu am înțeles tipul.Lângă el se află Ava,mai exact Ava Moore,raza de soare a grupului,ar fi bine să nu te prindă Ava vreodată trist căci la câte discursuri și încurajări o să-ți spună vei ajunge în depresie.Ava este fericită, MULT PREA fericită.Și în cele din urmă Joseph Schull,nu pot spune că îl plac sau ceva,dar dintre toți la el mă pot gândii fără să mă enervez.Toți arată foarte diferit,se pare ca această vară a avut un efect.

Mă apropii din ce în ce mai mult de ei și nici nu ajung bine că și sare Ava pe mine.Obositor.Evident,îi răspund la atac și mă apropii de gașcă.Nimeni nu spune nimic,pentru un moment ne analizăm.Mă uit la Joseph și observ că și el la mine,aproape ne încruntam unul la altul,nu știu de ce,dar o făceam.Liniștea este brusc distrusă de Ava.