Memoriile Iadului

capitolul 7

M-am trezit in sala de asteptare...Defapt am fost trezita de o asistenta care mi-a dat cea mai proasta veste pe care o puteam primi vreodata...

-Ne pare sincer rau dar...doamna si domnul Williams au decedat.....

Am inceput sa plang si sa plang in hohote...

-Pot...s-o vad pe mama????am zis in cele din urma

A incuviintat si m-a condus spre salon deci inca nu o dusesera la morga....

Mama era acolo statea pe un pat de spital cu parul ei blond desprins inconjurand-o era alba ca o...stafie si ei bine nu mai respira...nu mai traia...nu va mai fii nicicand langa mine...nu ma va mai lua niciodata in brate ...nu va mai merge cu mine la cumparaturi....n-o voi mai putea vedea vreodata....

M-am apropiat si am observat ca lacrimi cristaline curgeau pe fata sa lacrimile mele....Am sarutat-o de ramas bun pe frunte si am iesit urland in sinea mea ,,DE CE EU????????,,

Apoi l-am cautat pe Christian pe care in culmea nesimtirii il consola o asistenta...si culmea una care avea ce arata...

Cand m-a vazut a venit spre mine dar i-am zis

-Sti ce?Tu chiar nu ai suflet?Parintii nostri au murit ,iar tu?Tu din nou filtrezi cu nu stiu ce parasuta

-Eu...

-NU!Nu vreau sa te ascult...

M-am  intors sa plec  dar el mi-a oprit calea

-Ploua unde crezi ca mergi?

-Oriunde ...unde sa nu fii tu

Si am plecat pangand...Acum nu mai aveam nimic sau...ba da!Pe tata!Mi-am scos telefonul si  l-am sunat dar spre surprinderea mea a raspuns o voce de femeie

-Tata este?am intrebat eu

-Momentan nu este...putin ocupat...

-Esti secretra lui?

-Nu sunt logodnica lui...Tu cine esti?

Am lasat telefonul sa imi scape din mana ...acum nu mai aveam pe nimeni si nimic toti ma tradasera ....ma abandonasera...ERam singura ...Am iesit din spital inh ploaia sau in furtuna  de afara si am mers nestiind incotro ma indrept...se intunecase...furtuna parca era mai deasa iar hainele mele erau unde ca si mine ...imi era frig dar nu imi pasa...M-am asezat pe o bordura si am stat acolo ceva timp pana ce o silueta s-a asezat langa mine

Cel care s-a asezat era un baiat care parea cam de saptesprezece ani,am reusit sa -i disting parul saten ciufulit si pielea alba apoi mi-am intors capul...In cele din urma a intrebat...

-Ce faci pe aici  in timpul furtunii?

-Incerc sa uit ...nu mai am nimic...pe nimeni...imi urasc viata...

-INGER...a rostit incet el

-Ingeri?hahaha...mda... am ras amar...credeam ca exista dar se pare ca eu unu am unul...

Si apoi deodata mi-am ridicat privirea  si m-am tras mai aproape de el

-Fa-ma sa uit!

-Daca chiar iti doresti...

Si m-a sarutat.Un sarut placut dar nu se compara cu al lui Christian...Apoi gura i-a alunecat pe gatul meu si ...si-a infipt dintii in el ,apoi am aruncat o privire sopre ochii lui care erau caprui acunm rau...rosii...si ei bine simteram cum muscatura sa ma scurge de viata...

Nu vruiam sa mor...Da imi oram viata ,nu aveam pe nimeni dar niciodata niciodata nu mi-am diorit cu adevarat sa mor...Eram pre tanara...Si nu vruiam sa mor asa muscata de un...-stiu ca o sa vi se para ciudat dar era adevarul-...vampir sau demon .Chestia asta nu era normala nu exista doar in carti si in filme era absurd...sa mor muscata de ceva ce nu exista...NU?

Gandurile s-au oprit ,privirea mi s-a incetosat...apoi cand credeam ca aveam sa mor gatul mi-a fost eliberat si l-am vazut pe acel ceva la cativa metri departe de mine ...apoi mi-am vazut salvatorul...era Christian...apoi intunericul m-a cuprins...