Capitolul 5

335 38 8
                                    

Ajunsă în sfârșit acasă de la facultate, mai aveam câteva sarcini de făcut. Mama avea nevoie de ajutor în casă, iar eu am fost nevoită să duc gunoiul. Mi-am luat un hanorac gri, papucii de casă și am ieșit.

Afară e frig, iar după simț temperatura e cu minus. Dacă felinarele strălucitoare n-ar lumina, ar fi beznă. Mă aflu e trotuar, unde sunt coșurile mari. Ridic capacul, aruncând punga cu toată mizeria strânsă în câteva zile. Trebuie să mă dezinfectez urgent.

Sunetul de la motorul unei mașini mă face să mă opresc din mișcare și privesc cum o mașină neagră trece pe lângă casa mea, oprindu-se brusc. Recunosc mașina ca fiind a vecinului meu și mă uit curioasă când acesta coboară geamul.

-De ce ai oprit aici? îl iau la rost, iar el chicoteşte.

-N-am dreptul să-mi salut vecina? întreabă îndrăzneț, cu o altfel de privire față de cea pe care mi-a dat-o dăţile trecute.

-B-ba da. spun și îi pot vedea ochii strălucind în întuneric.

Mintea mea coace pe loc, moment în care, din impuls, deschid ușa din dreapta lui și intru în mașină. El mă privește clar surprins, iar eu iau o gură de aer înainte să îi pun întrebarea, deși sunt mulțumită de uimirea lui.

-Pot să te întreb ceva?

-Tocmai ai făcut-o. mă ia peste picior.

-În fine. Cred că îți amintești acum câteva zile când eram în fața casei tale. Ei bine, sunt de părere că ți-ar sta bine cu barbă albă, o burtă falsă - în caz că nu ești gras - și un costum roșu și drăguț. zâmbesc cât pot de drăguț, iar el începe să râdă.

-Îmi pare rău că îți stric fanteziile, dar mi se pare chiar foarte penibil. spune serios, cu urmă de amuzament în voce.

-Știi, doar pentru că ești tu urâcios și ai ceva cu ceea ce vreau să fac eu, nu înseamnă că e penibil. spun indignată, nevenindu-mi să cred de nesimțirea lui.

El își ridică sprâncenele, privindu-mă cu ochii lui sclipitori și înghit în sec. Încep să mă bâlbâi, încercând să găsesc ceva cu care să scap.

-Huh, glumeam. Chiar nu ți-ar sta bine cu costum roșu. Pe tine te prind culorile mai închise. spun repede, trăgând de gulerul gecii sale, iar el mă privește de-a dreptul buimăcit, de parcă aș fi o nebună.

Ies din mașină repede, trântind ușa. În spatele meu apare Cameron, cu aceeași expresie buimăcită ca și Niall.

-Iubitule. expir și el se încruntă, apoi se apropie de mașină.

-Cine e el? întreabă într-un mod gelos, iar eu îl prind de braț.

-Ugh, Niall. Um, i-am dat ceva pentru voluntariat. scormonesc repede, iar blondul pare și mai confuz.

-Mi-ai dat?

-Da. accentuez și el pare să înțeleagă ce vreau să fac, deși nu pare deloc fericit.

-Ah, da. Mersi. Trebuie să plec.

Cu acestea spuse, pornește mașina și o întoarce, parcând în garajul său. Cameron privește furios, apoi se uită la mine confuz.

-Hayden, ce naiba?

-Calmează-te. De ce nu mi-ai spus că vii? Mama a pregătit cina pentru două persoane.

Acesta se calmează în cele din urmă, însă e supărat. Intrăm amândoi în casă, iar el mă trage mai aproape de el.

-Nici eu n-am știut că vin, dar e o surpriză se pare. zâmbește și fac la fel, apoi îl sărut suav, pentru a-l îndulci.

De fiecare dată când îl sărut sunt nevoită să mă ridic pe vârfuri puțin. E mai înalt cu câțiva centimetri decât mine și îi ajung cu fruntea la buze. Ochii săi sunt de un căprui ciocolatiu, încadrați de niște gene dese. Tenul său e ușor e bronzat și pictat cu câțiva pistrui pe obraji în contrast cu părul său castaniu tuns scurt pe lateral merge perfect. Corpul său nu e de model, însă ar atrage privirea multor femei. Frumos sculptat, cu mușchi unde trebuie. E un bărbat chipeș, la vârsta lui de 23 de ani. Da, el e mai mare decât mine și e la facultatea de medicină. Chiar dacă e greu, mereu l-am susținut în asta.

Suntem împreună de câteva luni, dar îl cunosc încă din liceu, pe când eram boboacă alături de alte câteva zeci de elevi. Atracția a fost reciprocă, l-am plăcut și el la fel, așa că de Sfântul Valentin formam deja un cuplu. E un băiat minunat pe care mama mea îl adoră.

Totuși, simt că lipsește ceva la el. Ceva care aș putea găsi la..

La naiba, nu, nu! Nu e timpul 

So, here we go. Ce părere aveți despre acest capitol și despre relația dintre Hayden și Cameron? Sunt scurte capitolele, i know, i know.

I love you all ♥♥

B xx


Being SantaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum