Prințesa Mafiei 2

Capitolul 5- Vecini?

De ce eu? Oh..urasc fusul asta orar! Imi dau cu perna in cap de cateva ori apoi ma ridic din pat ducandu-ma la bucatarie si imi torn cafea din ibric. Nu credeam ca o sa fie atat de nasol trezitul de dimineata, aici in New York. Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta. Ah, si tampitele astea de raze de soare ma orbesc. 

Aseara am ajuns acasa pe la trei pentru ca nu aveam somn asa ca am baut ceva intr-un club de fite, dar apoi m-am gandit ca e tarziua si m-am intors la apartament. Pe deasupra, ma doare capul ca dracu! Bautura tampita! Da...se pare ca revederea lui Orteca m-a cam dat peste cap. Este ciudat sa stim ca locuim amandoi iar, in acelasi oras. Chiar daca New York-ul este marr, stiu ca Universul o va intoarce in asa fel incat sa mi-l aduca pe cap. Mereu se intampla asta.

-Oh...oftez eu zgomotos, apoi ma trantesc pe canapeaua din living. 

Am un par in cap, de zici ca este cuib de ciori si sunt doar in lenjerie intima. Asa imi place sa dorm, nu ma judecati! Cand sa iau  o gura din cana cu cafea, la usa se aude un ciocanit. Ha..

-Imediat! strig si intru rapid in baie pieptanadu-ma putin si luand pe mine halatul din satin care imi acopera doar jumatate din coapse, mai bine asa, decat lenjeria. Merg la usa si descui iala de trei ori, apoi apas pe clanta. Cand deschid, cerul imi pica in cap, iar maxilarul meu este undeva pe jos. 

Ce dracu cauta asta aici? Agh...nu se putea sa am si eu o dimineata mai frumoasa de atat?

-Tu de unde ai mai aparut? il intreb eu pe barbatul ce ranjeste amuzat de reactia mea.

-Pai ai mei mi-au spus mai de mult ca m-a adus barza, dar profesorii mei din a saptea ii contrazic. zice si eu ma stramb la el deschizand mai mult usa.

-Nu face pe desteptul cu mine, Orteca! Vorbeam serios, nu am chef de tine. zic si apoi fata lui se crispeaza si se blocheaza pe coapsele mele.

Perversu' dracu ce esti!

Imi pognesc degetele in fata lui ca sa-l scot din transa, apoi ii ridic fata catre a mea.

-Poti privi, dar nu si atinge! zic eu. Acum spune de ce ai venit! spun si ma departez iar de el.

-Am venit sa-mi salut noua vecina, nu este evident? intreaba el, iar mie imi pica fata.

Poftim? Stiam eu ca Universul are ceva cu mine! De ce eu, Doamne? De ce el si nu un tip romantic si dragut care sa ma bombardeze cu flori!? Da, da, stiu ce am zis. Sunt o visatoare ce-i drept, dar asta nu inseamna ca Universul trebuie sa mi-l dea pe Orteca.

-Cum adica vecini? marai eu spre el.

-Asa bine, vezi usa aia vis-a-vis de cea a fetelor? Acolo stau eu si Adam. zice si imi arata usa.

Oficial, in aceste moment imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii din blocul asta.

-Perfect, este pur si simplu perfect! zic eu si imi incordez maxilarul la maxim, apoi imi trec cu mana prin par ca sa-mi mai calmez nervii. Pai se pare ca acum dimineata asta nu poate fi mai rea decat era. Pa! spun si apuc usa impingand-o puternic ca sa se inchida, dar Orteca pune piciorul intre tocul usii si usa, oprind impactul dintre cele doua.

-Nu ma inviti inautru? zice el cu o fata de copil mic. Ce fel de educatie ti-au dat parintii tai? intreaba si asta ma face sa ies din sarite si sa scot pe gura un marait aproape animalic.

-Iesi! zic si-l imping pe usa afara, apoi trantesc usa rapid si inchid iala de doua ori, apoi auzindu-se chicotitul tampitului de pe partea cealalta a usii.

-Ne mai auzim, printesa! spune si ii aud pasii plecand, dar eu dau cu pumnul in usa de metal in semn sa taca, apoi ma intorc pe canapeaua mea.

Acum sunt plina de draci. S-a dus si prima mea dimineata la New York. Imi urasc viata pana la momentul respectiv. O sa mor, clar o sa mor pana la Craciun cu asta pe capul meu. Dar ia stai asa! De ce ma supar eu? Sunt Antonia Vicenzi! Noua Antonia Vicenzi, iar eu nu permit nimanui sa ma calce pe nervi. Trebuie doar sa-l ignor.

Dar scoate cel mai rau din mine! Agh! 

Gata, Anto, calmeaza-te. Gandeste-te ca maine ai prima zi de facultate si o sa-ti faci prieteni noi. A sunat atat de copilaresc asta..dar ma rog. Dau sa iau in sfarsit gura de cafea pe care o voiam mai devreme, dar un alt ciocanit in usa ma intrerupe. Ce este cu voi, oameni buni? Nu pot sa imi beau si eu cafeaua linistita in locul asta? Las cana jos si ma ridic, ducandu-ma spre usa injurand in barba. Descui usa si zic inainte sa deschid:

-Daca esti iar tu, Orteca, am sa te si bat de data asta! zic si apoi privesc cine este in fata mea cu adevarat.

-Nu sunt, Robert, dar daca e il pot chema! spune glasul gingas al Emmei.

-Oh, scuze! Intra! zic si o las sa intre apoi inchid la loc usa.

-Se pare ca ai facut deja cunostinta cu Robert! zice ea si chicoteste.

-Eh..mi-as fi dorit sa nu-l fi cunoscut niciodata! zic si ea se incrunta. Il cunosc de cand am intrat la liceu, acolo in Sicilia. zic eu si ea ma priveste mirata.

-Serios? Ironia sortii! zice si ii fac semn sa se aseze.

-Cafea? intreb eu.

-Sigur! spune si eu ma duc in bucatarie, unde ii torn intr-o cana, cafea.

-Si de ce erai atat de suparata mai devreme? intreaba Emma cand ii inmanez cana.

-Doar ce a fost pe la mine si oh..poveste lunga! Dar ca sa zic pe scurt, il urasc din tot sufletul meu. zic si ma asez langa ea.

-De ce? intreaba ea. Adica, da, e arogant si altele, dar pana la al uri?

-Ma tachina in liceu, in fiecare zi. Eram jucaria lui pe care o tachina non stop, pana in ziua in care mi-a zis ca pleaca la facultate. Ziua aceea a fost una pe care nu o voi uita niciodata. Am scapat de tantalau si mi-am continuat viata normal, pana acum. spun si strang cana de cafea in mana.

-Oh, haide! Nu cred ca este asa de rau.

-Crede-ma. Este. zic si beau o gura din cafeaua mea. Si tu de ce ai venit aici? o intreb eu.

-Pai ma gandeam sa te scot la niste cumparaturi, apoi sa mergem la facultate sa vedem ce se mai intampla. spune ea.

-Da..oricum, chiar trebuia sa merg ca sa-mi iau cartile si sa rezolv cu foile de inscriere. zic eu.

-Foarte bine! zice si se ridica in picioare fericita. Eu o sa plec acum, o anunt si pe Shay sa se pregateasca si pe la unu mergem, e ok asa? intreaba ea.

-Sigur, dar cat este ceasul acum? spun eu putin dezorientata.

Emma se uita la ceasul telefonului ei si apoi ma priveste.

-Este 11 si jumatate. Avem timp! zice si se indreapta spre iesire. 

-Ok, ne vedem atunci! spun si ea apoi iese pe usa.

Perfect, pai trebuie sa-mi fac un dus si sa ma imbrac. Trebuie sa-mi iau cumva gandul ca il am pe Orteca, ca vecin. Altfel capul o sa-mi bubuie.

***********

Gata si acest capitol! Sper ca nu v-am plictisit prea tare. Astept parerile voastre despre capitol si despre Roberto cu Antonia.

Va pup! 

Roxx☺