Katie

7.Wow...ai picioare.

Si surpriza,cand am inchis dulapul l-am vazut pe Billy,Billy Hooper,capitanul echipei de fotbal,de care am fost indragostita inca din clasa a 6 a(veti vedea de ce am fost)dar de care mi-a trecut cand am ajuns la liceu.Nu am avut niciodata curajul sa ii vorbesc,macar odata,macar un simpul buna,nimic.Dar acum a venit momentu,fie ca vreau fie ca nu.

-Hei..imi spune el uitandu-se in ochii mei cu parul sau brunet dat pe o parte si cu privirea lui de cucerit fete.

Eu raman asa cateva secunde,uitandu-ma la el,inca nevenindu-mi sa cred ce se intampla.

-Hei,spun eu intr-un final cu o voce joasa si timida.

-Uite cine a devient cineva,haine noi,prieten banuiesc?Nu te-am mai vazut asa de arnajata pana acum.Imi place.

-Mersi,cred,si nu nu am prieten.

-Bine atunciUite Katie trec direct la subiect,eu,tu,cafenea,ora 7.Ce zici?

Mi-am luat inima in dinti si am spus.

-Nu.

-Nu?!Ei asta e ceva nou.De ce?

-Pai nu m-ai mai observat pana acum,nici macar un salut pe starada,nimic.Iar acum te astepti sa iti cad in brate de parca as fi o disperata nebuna?

-Asa speram.

-Poti sa mai speri in continuare,acum daca nu te superi Billy intrazii la ora.

Si l-am ocolit mergand repede spre ora.Nu stiu de unde a venit acest curaj dar sigur imi prinde bine,si imi cam place.Nu imi vine sa cred ca tocmai am facut asta,nu am mai facut asa ceva in viata mea,dar e un inceput pentru toate,iar asta incep sa imi dau seama deabea acum,cine stia ca eu,Katie Boman voi avea vreodata acest tip de curaj,macar sa vorbesc cu un baiat si mai ales sa il si refuz.Eram inca socata de ce tomai facusem,dar in acelasi timp si zambeam,nu stiu de unde a aparut zambetul acela si nu stiu de ce dar un lucrur situ sigur,nu il pot opri.Am ajuns in clasa ynde am intalnit privirea prietenoasa a Mayei,care se uita la mine cu o privire foarte ciudata,de parca tocmai mi se transformase fara in mov si parul meu se faea ca o iarba verde din care zburau fluturi.

-Ce sa intamplat,zambesti prea mult si asta nu e de bine,cred.

-Iti zic mai tarziu.

-Hiiii,ceva important,indicii?

-Nu.Asteaptra macar pana la pranz.

-De parca as putea,haide Katie credeam ca ma cunosti mai bine de atat.

-Te cunosc si stiu ca nu o sa ma lasi in pace tot timpul orei,pana nu iti spun.

-Uite asta e Katie pe care o cunosc si o iubesc.

-Tot nu iti spun,Criss.

-Si asta e Katie pe care o urasc.De ce?Ce am facut.

-Asteapta,esti mai rau decat un copil mic.

-Te log...si a facut o fata de catelus.

-Chiar?!

Si a inclinat din cap in semn ca da.Este mai rau decat un copil mic uneori,dar o iubesc oricum ar fi.Norocu meu este ca nu a mai apucat sa mai spuna multe deoarece profesorul de matematica intrase.

-Buna dimineata copii,v-am corectat lucarile si pot sa spun ca sunt note cat de cat bunicele.

Si ne-a impartit testele,am luat 10 ca de obiciei.

-Iei,am luat 7+.se aude vocea lui Criss tipand.

-Mia incet domnisoara.

-Ups,scuze.