Katie

40:Sunt cam sensibil la Titanic si bocesc mai rau ca la inmormantare...

Asa cum v-am promis,uitati capitolul bonus de saptamana asta,cadoul pentru ca am intarziat 2 saptamani.Cu capitoul asta sunt la zi.

*

Criss pov.

Ok,deci sa recapitulam ce am facut in ultimele 24 de ore pentru ca in capul meu e o harababura mai mare decat Carnavalul din Viena,si nu mai stiu cum sa ma concentrez,si mai mult pe ce sa ma concentrez prima data.Am nevoie de o lista,o lista lunga.

Prioritatea numarul 1:sa ii fac pe cei 2 incapatranati -care surpirinzator sunt unele dintre cele mai importante persoane din viata mea,iubitul meu si prietena mea cea mai buna- sa ma asculte pentru ca desi, inca nu m-am gandit la nimic ce as putea sa le spun, o sa gasesc eu ceva cat de curand.Dar cum sa dau de ei,pentru ca au telefoanele inchise,iar mai nou Justin si-a aprins telefonul dar imi da ocupat si imi inchide.Stiu ca am gresit dar cred ca merit macar sa ma asculte.Apoi poate sa hotarasca el ce face in contiunare.Ce naiba,nu o sa aiba de ales.O sa ma asculte,si asta cu orice pret.O sa il si  leg daca trebuie.

Prioritatea numarul 2: sa ii explic mamei ca nu pot veni acasa cel putin 3 zile.Asta nu o sa fie prea usor,dar o sa gasesc eu ceva.

Iar prioritatea numarul 3...cred ca cele 2 sunt de ajuns.

-Si geniule la ce s-a mai gandit mintea ta bolnava?ma intreaba Dylan ridicandu-se in picioare.

As minti daca as spune ca mi-e indiferent pentru ca arata super bine,doar ca acum, cand sunt constienta ce simt pentru Justin asta este neimportant.O sa imi treaca cu timpul,asa se intampla mereu.

-Taci...inca ma gandesc la asta..ii spun eu,gesticuland.

-Si cat o sa dureze asta?ma intreba el si pot sa jur ca i-am vazut colturile gurii ridicandu-se intr-o incercare de zambet.

Nemernicul,eu imi bat creeri pe aici iar el rade de mine.

-Si cum vrei sa ma mai gandesc si la asta?ma trezec eu tipand ca m-a intrerupt.

Chiar imi venise o idee buna dar acum am uitat-o din cauza lui.

De data asta nu s-a mai putut abtine si a inceput sa rada cu pofta iar eu i-am arucat o perna in fata.Si-a cerut-o singur.

-Nemernicule.spun eu intorcandu-ma cu spatele,asezandu-ma pe scaunul cu rotile de la biroul micut din camera noastra de hotel.Aici trebuia sa vina parintii mei si cum tata are o firma de arhitecura,era logic sa fie si un micut birou pe care sa lucreze de aici,el l-a cerut.Nu se oprese din lucru nici macar o zi.

-O sa ametesti..imi spune Dylan iar eu ma stramb din nas si continui sa ma invart.Parca asa imi vine o idee.

-Gata stiu..spun eu ridicandu-ma de pe scaun de zici ca am decoperit secretul universului.Si intr-un fel sau altul asta am si facut,teoretic..Si uite cum apare si ameteala aia iar eu ajung in cateva secunde pe podea.Auch..

-Ti-am spus ca o sa ametesti.Acum sa auzim ce ai de spus....spune el asezandu-se pe pat.

-Nu am timp sa iti expic toate detaliile,haide..ii spun eu ridicandu-ma de pe podea,apucandu-l de un brat si tarandul dupa mine pana la usa.

-Sper ca e ceva legal...sopteste el iar eu imi dau ochii peste cap si deodata ma opresc.

Ops...

-E ceva illegal?ma intreba el inclinand capul intr-o parte.

Depinde,oare sa rapesti pe cineva si sa ii inchizi intr-un subsol se pune ca infractiune ilegala?Daca da,atunci Dylan o sa iti patam cazierul...