(Un salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Ușe și fereastră de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întâi o ușe; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un „paravent")
SCENA IIORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): „Și mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere? — Și mă cere d-un bărbier..."
PAMPON (intrând prin fund): Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?...
IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Barba? părul?
PAMPON: Nimic...
IORDACHE: Atunci, poate, vă spălați la cap?
PAMPON: Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de....
IORDACHE: De măsea? Știi cum ți-o scoț? Odată... pac!
PAMPON: Ei, nu de măsea... sufăr de bătăi...
IORDACHE: De bătăi ?... Știi cum le...
PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș.
IORDACHE: Atunci, pentru ce?
PAMPON: Am o trebuință cu d. Nae Girimea... Nu cumva ești d-ta?
IORDACHE: Nu, eu sunt calfă...
PAMPON: D. Nae nu este aici ?
IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând...
PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate?
IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (ii dă un scaun)
PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, la d-voastră se fac și abonamente?
IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurența!" Să poftească oricare daca le dă mâna; glumești d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plătește supliment.
PAMPON: Și biletele de abonament le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel)
IORDACHE: Nu... ăsta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult și ai plecat din București. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulație.
PAMPON (punând biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul ăsta...
IORDACHE: Până acu vreo trei luni le aveam așa, pentru iconomie adică: punea d. Nae pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un spițer, a hotărât d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am ras ? țac! i tai numărul.
PAMPON: Cu un spițer? Ce istorie?
IORDACHE: Al dracului spițerul! Închipuiește-ți d-ta! Lua un bilet. ÎI rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marți; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marțea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una și cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marțea ailaltă... biletul alb.
PAMPON: Alb?
IORDACHE: De tot...
PAMPON: Cum asta?
