The First Love 》Liam Payne FF《 - Vol. 1&2

25

Mă trezesc plângând și respirând sacadat. Din nou am avut visul ăla. M-am saturat! Nu mai vreau sa-l visez pe...acel 'om' care a vrut sa-mi facă rău!

Îmi pun mâinile peste față și îmi frec ochii,apoi îmi mut mâinile pe tâmple și încep sa le masez.

Mă ridic din pat și merg la baie. Deschid dulapul de deasupra chiuvetei și îmi iau o pastila,pentru durerea de cap. După ce iau pastila,mă dezbrac și intru în cabina de dus.

Îmi înfăşor un prosop pe corp și unul pe cap,apoi merg în dormitorul meu.

Din dulap îmi aleg o pereche de blugi negrii strâmți o cămașă albă și lenjeria intima albă.

Îmi dai prosopul jos și îmi iau lenjeria pe mine. Îmi iau și blugii,apoi cămașa. O bag în blugi și o las desfăcuta la trei nasturi.

Îmi dau prosopul jos de pe cap și încep sa îmi usuc parul. Mă pieptăn și îl las liber pe spate.

Mă încalț cu pantofii negrii stileto,îmi iau telefonul și ies din camera.

Când vreau sa deschid ușa principală,o voce mă oprește.

-Bună dimineața,scumpo! Unde pleci? Spune mama de pe hol.

Rămân blocată,cu mana pe clanță. Perfect,acum ce o sa-i spun? Nu pot sa-i spun pur și simplu 'Bună dimineața,mama! Plec la procesul lui Liam! Știi e acuzat de omor,și mă duc sa-i iau apărarea! Nimic special! Sa ai o zi bună! '. Trebuie sa inventez o scuza cât mai repede!

-Deci? Unde pleci?

Mă întorc cu fata la ea și îi zâmbesc fals.

-Ăă...mă duc...l-la Liam! Da,acolo mă duc! M-a invitat la o plimbare! Spun repede,în speranța de a-mi crede scuza penibilă.

-Oh,bine atunci,sa-l saluți din partea mea! Spune mama cu un zâmbet mare.

-O sa-l salut! Trebuie sa plec,nu vreau sa întârzii, pa mama!

-Pa,dragă!

Ies din casa și mă îndrept spre mașina mea. O pornesc și încep sa conduc spre judecătorie.

Azi o sa aflam dacă Liam,va fii arestat sau nu. Dacă o sa fie arestat,nu știu ce o sa mă fac. Îl iubesc prea mult! Probabil viața mea fără Liam,ar fii una seacă și plictisitoare. Nu vreau sa fie așa! Vreau sa fie cum a fost și pana acum!

Când mă trezesc din gândurile mele,observ ca deja am ajuns în fata judecătoriei.

Cobor din mașină și pășesc spre intrare. Intru și pășesc cu pași repezi spre sala,unde este judecat Liam. Intru în ea și merg spre partea lui Liam. Când mă apropii îl observ pe Liam,vorbind cu avocatul.

-Și ce șanse sunt,ca eu sa ies de aici? Întreabă Liam.

-Sunt șanse mici. În proporție de 35%,dar nu-ti face griji,o sa fac tot ce pot ca sa te scot de aici! Văd ca ești un băiat bun,și nu meriți sa stai aici! Spune avocatul și îl bate pe umăr.

-Așa e,nu merita sa stea aici! Spun și îmi înconjor mâinile pe după abdomenul lui,apoi îl pup pe obraz.

Liam își întoarce capul spre mine și mă sărută pe frunte.

-Toată lumea la locurile voastre! Spune judecătorul și se așează la locul lui.

Mă așez lângă Liam și îmi pun mana pe piciorul lui. El se uita la mine,iar eu îi șoptesc ca totul va fi bine.

-Azi o sa aibă voie doar avocații sa vorbească! Dacă vreun membru al familiei victimei scoate vreun cuvânt sau dacă vreun prieten al acuzatului o face,ieșiți afară! Spune aspru judecătorul. Cine începe ? Continuă.

Avocatul familiei celelalte se ridica și începe sa se plimbe prin fata judecătorului.

¤ ¤ ¤

După o ora în care avocatul familiei celelalte a vorbit în continuu,despre cum Liam trebuie sa rămână în închisoare,a venit și rândul avocatului nostru.

El a încercat sa îl înduplece pe judecător cu vorbe precum 'e prea tânăr sa intre în închisoare și merita sa își trăiască tinerețea' sau 'nu a știut ce face,mai dații o șansă'.

În tot acest timp,l-am liniștit pe Liam,pentru ca mai era puțin și făcea o criza de nervi,de la minciunile spuse de avocatul familiei celeilalte.

Acum judecătorul era în camera alăturată și vorbea cu asistenții lui despre arestarea lui Liam.

-Liniștește-te Liam,sunt sigura ca o sa ieși de aici! Spun și îl strâng de mana.

-Nu prea cred,la câte minciuni a spus ăla despre mine,nu o sa ies în următorii 50 de ani,de aici! Spune nervos.

-Nu spune asta! O sa vezi ca totul va fii bine! Spun.

Acesta pufnește și oftează nervos,apoi mă privește.

-În regula toată lumea! Am luat o decizie! Spune judecătorul.

Toți ne ridicam în picioare și așteptăm nerăbdători decizia judecătorului.

-Am decis ca acuzatul Liam James Payne,sa fie arestați pentru următorii 10 ani! Spune și bate o data cu ciocanul,apoi pleacă.

Simt cum îmi cade cerul în cap. Nu se poate așa ceva!

Lacrimile au început sa îmi cadă șiroaie pe obraji. Mă întorc spre Liam și îi observ o lacrima căzută pe obraz.

Îl îmbrățișez și încep sa plâng cu putere,la pieptul lui.

-Shh,liniștește-te,o sa vezi ca o sa treacă repede! Spune Liam și mă mângâie pe cap,încercând sa mă liniștească.

-Sunt 10 ani Liam, nu 10 zile! Cum o sa trăiesc eu fără tine 10 ani? Cum? Încep sa tip.

-Nu trebuie! Gaseşte-ți pe altcineva,bucură-te de tinerețea ta! Nu mă aștepta!

-Ce? Cum poți sa spui asta? Tu vrei sa te despărți de mine? Spun nervoasă.

-Cum ai spus și tu,sunt 10 ani,nu 10 zile,meriți sa fii fericita lângă cineva! Nu merita sa aștepți pentru un criminal infect ce sunt! Meriți ceva mai bun! Așa ca,ieși pe ușa aia și uita de mine! Spune cu acreala,ultima parte.

-Nu! Țip. Promit ca o sa vin în fiecare zi,timp de 10 ani sa re vizitez,o sa vezi,o sa fie bine! Iar după ce ieși de aici,o sa fim din nou fericiți și o sa fim ca înainte! Continui și îmi pun mâinile pe obrajii lui.

-NU! Ce tot nu înțelegi ca nu vreau sa mă aștepți și ca vreau sa iti trăiești viața ? Uita de mine,nu sunt bun pentru tine! Nu vreau sa vii aici din mila și sa aștepți sa ies de aici,pentru ca nu o sa fie la fel! Nu o sa pot sa te mai sărut,sa te îmbrățișez sau sa facem orice lucru îl făceam înainte! Vreau doar ca tu sa uiți de mine și sa Îți găsești pe cineva mai bun decât mine,e atât de greu? Țipă nervos.

Izbucnesc și mai tare în plâns și mă întorc cu spatele la el.

Nu îmi vine sa cred,ca el se desparte de mine!

Mă întorc nervoasa spre el și spun.

-Bine,o sa plec și o sa te uit,o sa găsesc pe cineva mai bun decât tine și o sa mă bucur din plin de uitarea ta! Dar sa știi ca fin momentul ăsta toată iubirea pe care ti-am purtat-o s-a transformat în ura! Țip.

Îi mai dau o ultima privire plina de ura,și ies din sala de judecătorie.

În timp ce fug pe holurile judecătoriei încep sa plâng și mai tare.

Dacă el vrea sa-l uit,foarte bine,așa voi face!

Adio Liam James Payne!

¤ ¤ ¤

'Necorectat'