pure soul || luke hemmings

{ 6 } - moment distrus

A doua zi a fost una obişnuită.

Ei bine, nu chiar. De când Luke a început să-mi dea viaţa peste cap nimic nu mai este la fel.

De exemplu, pot declara hotărâtă că este o persoană extrem de enervantă, iar ca să se revanşeze încearcă să mă satisfacă prin diferite moduri.

Mai întâi, m-a făcut de ruşine în faţa întregei clase atunci când am dat un răspuns greşit, urmate de râsetele zgomotoase ale colegilor.

Şi, ghiciţi ce?

Peste câteva clipe de la întâmplarea dată îmi trimise pe telefon un mesaj care spunea:

Stii că te iubesc. :)

Iar eu m-am întors spre el, străfulgerându-l cu o privire criminală. În schimb, am primit un zâmbet inocent. La dracu'.

Dar nu despre acest tip de 'satisfacţie' vorbeam. Mă refer la complet altceva.

După ce credeam că n-o să mai facă o prostie tipic Luke, am realizat că am greşit amarnic atunci când mă batjocori în faţa prietenilor săi.

Tot ce am făcut a fost să-l salut pe hol, la naiba. Iar în schimb - el le-a aruncat prietenilor săi nişte zâmbete care puteau înseamna doar un singur lucru: "uite, ratata asta se dă la mine".

Fie. Din clipa aia mi-am mijit ochii spre el, spunându-mi în sinea mea c-o să-l ignor de azi înainte şi n-o să mai dau nici un rahat pe gesturile sale 'seducătoare'.

Ghiciţi ce s-a întâmplat mai departe?

Ei bine, am fost o prostuţă. După ore, când am dat ochii cu el, mă trase de mână într-un loc mai retras şi mă lipise de perete.

"Nu crezi c-ai scăpat aşa de uşor, nu?"

Nu pot spune că am fost surprinsă. Mă avertizase că n-o să scap.

"Ce vrei de la mine?" Am şoptit, încă enervată de la acţiunile pe care le făcuse adineaori.

Mi-am dat capul pe spate iar ceafa făcu contact cu peretele rece.

"Nu vreau nimic de la tine. Te vreau pe tine." Rânji.

Mi-am dat ochii peste cap, după care am ridicat o sprânceană.

"Am menţionat vreodată cât de mult te urăsc?"

"Hmm, poate de vreo două ori." Ridică din umeri, neinteresat.

Am aprobat frenetic din cap.

"De data asta (,) ce o să faci ca să te iert?" Am rânjit fără să vreau, iar el pufni, lăsându-şi gropiţele la vedere.

"Oh, draga mea. Nici nu ai idee."

Astea fiind spuse, îşi amplasă mâinile pe talia mea şi mă trase mai aproape de corpul său, apăsându-şi brusc buzele ale ale mele.

Am gemut îndată, doar la simpla conectare a buzelor noastre. De la calm, a trecut deodată la sălbatic. Limbile noastre se aflau într-un dans nebun. Parcă ne aflam într-o lume vrăjită şi plină de dorinţă, de ardoare.

Mă ridică astfel ca să-mi pot încolăci picioarele în jurul său, după care îşi amplasă o mână pe fundul meu, iar alta - pe spate.

"Te doresc atât de mult." Întrerupse Luke sărutul, gemând scurt.

"Dacă spui tu." Am ridicat plictisită din umeri.

Se încruntă. "Ai stricat momentul, ratato."

"Ba nu. Tu ai fost cel care a stricat mereu momentul." M-am încruntat, arătându-i degetul mijlociu.

Îşi dădu ochii pe spate.

"Vrei să continuăm acum?" Mă întrebă.

"Um, nu." Am răspuns ca şi cum era ceva evident.

"Corpul tău nu spune acelaşi lucru." Îmi rânji.

Am început să mă zbat ca el să mă lase din braţele sale. Când a văzut că nu mă las bătută, a oftat zgomotos lăsându-mă cu picioarele pe pământ.

"Mulţumită?"

"Mulţumită." Am declarat.

"Eu nu." Zise şi se repezi spre mine, furându-mi un sărut.

"La revedere, Hemmings." Mi-am dat ochii peste cap, întorcându-mă pe călcâie şi începând să merg cu paşi apăsaţi spre ieşire. Mi-am trecut mâna prin păr printr-o încercare de a-l rearanja, după care am mers mai departe cu capul sus ca şi cum nu s-a întâmplat nimic.

//

Long time no see, huh?

Am o întrebărică pentru voi: Pe cine v-o imaginaţi fiind în rolul fetei?