M-am calmat. M-am clatit cu multă apă rece pana când faţa mea si-a recăpătat culoarea naturală. Apoi am ieşit din baie si m-am întors în dormitor.
- Hei Macy, te simţi mai bine?m-a întrebat grijulie Laurie.
- Mă simt excelent. Dar sincer, îmi e cam somn.
- Simte-te liberă sa dormi, noi mergem la masă, ţi-e foame sau ceva?
- Nu nu nu, am mâncat la şcoală câteva fructe, nu mi-e foame, mulţumesc.
- Cum vrei. Dacă simţi nevoia sa mănânci noaptea, sa ştii că bunica nu se supără dacă iei o gustare târzie, a râs Laurie. Si apropo, am o pijama de rezervă în dulapul albastru, e roşie cu buline albe, o găseşti uşor. Mie îmi e mică si nu o port. Ia-o tu.
- Mersi din suflet, Laurie, eşti un înger, am râs eu plină de recunoştinţă.
Am rămas singură în dormitor. Am sunat-o pe mama sa o asigur că sunt bine si sa aflu cum stă treaba pe acasă. Mi-am scos uniforma si m-am îmbrăcat cu pijamalele de care mi-a zis Laurie. Erau foarte drăguţe si confortabile. M-am întins pe cearceaful rece si am început sa privesc în jur.
Camera era mobilată cu mult gust. Pereţii erau mov deschis, iar câteva dungi albe înconjurau cadrul uşii si al dulapurilor si rafturilor suspendate. Tavanul de un alb imaculat era în contrast cu lustra roşie de care atârnau CD-uri decorative si franjuri metalice în culori stridente. Un birou maro tip coltar se afla în dreptul geamului imens. Pe el nu se aflau multe lucruri, întrucât Laurie si Tyler veneau aici doar pentru perioade scurte si nu îşi lăsau obiecte acolo. Sifonierul mare de mahon avea pe el decoraţii sculptate în lemnul lucios si elegant. Pe podeaua lucioasă stătea întins un covor alb si foarte pufos. Perdelele violet emanau un aer delicat si misterios. Era atmosfera perfectă pentru somn. Aşa că am stins lumina si m-am ghemuit în pat. Dar că sa fie totul perfect, m-am ridicat si am pornit casetofonul pe o melodie calmă si numai bună de dormit: "Safe and Sound" de Taylor Swift.
Aproape adormisem, când am auzit voci în sufragerie. Nu puteau fi alte persoane decât Laurie, Tyler si bunica, aşa că nu m-am mişcat. Am auzit televizorul pornindu-se, apoi uşa dormitorului nostru s-a deschis. După respiraţie, era Tyler. Am continuat sa pretind că dorm. Dar el s-a apropiat de patul meu sa verifice dacă dorm, apoi a întrebat în şoaptă:
- Hei Macy, pot sa închid muzica sau ai nevoie de ea?
- Dacă vrei închide-o, am răspuns cu o voce falsă de adormită.
Tyler s-a urcat uşor pe pat si a închis casetofonul. Am tras de pătură puţin că sa mă invelesc, dar fiind cam întuneric nu am observat că Tyler stătea pe ea si l-am dezechilibrat, iar el a căzut pe salteaua moale.
- Aah, scuze, nu am văzut că stai pe pătură, am zis eu rusinata si puţin amuzată de fapta mea. Însă el râdea deci nu a fost ceva grav.
- Nu e nimic, bine că nu am căzut pe parchet, a râs el.
Am zâmbit amândoi apoi el s-a dat jos din patul meu si s-a aruncat in al lui.
- Ce face Laurie? am întrebat eu din instinct.
- Se uită la TV cu bunica, vine si ea mai târziu, mi-a răspuns el scotand un laptop de sub pernă.
- Aha, am zis eu ruşinata de prezenta lui Tyler în camera.
Au fost vreo 10 minute de linişte absolută, până când am început sa îl aud pe Tyler râzând ocazional.
- Ce e aşa amuzant? am întrebat eu curioasă.
- Aah, scuze că te-am trezit, mă uitam la un film pe laptop si... scuze, nu am vrut.
- Dar nu te culci? Mâine avem şcoală.
