Crush

Capitolul XIII

Deja întârziasem la ore şi eu tot stăteam în pat.Îmi era aşa lene şi mai voiam să stau acasă.În cele din urmă mi-am adunat puterile şi am mers să fac un duş.Nu am stat mult în cadă,deoarece întârziam prea mult.M-am îmbrăcat şi mi-am laut telefonul.Avem 5 apeluri si un mesaj de la Liam.

"Hei!Nu ai venit la şcoală şi nu mi-ai răspuns la telefon.Îmi fac griji pentru tine.Sună-mă cât poţi de repede."

Nu l-am sunat.Mă gandeam că este în oră şi dacă îl sun puteam să fac probleme.Am coborât pe scări şi l-am văzut pe tata cu noua lui prietenă,Lily.

-Hei,tată!Bună ziua,doamnă!i-am salutat pe amândoi.

-Hei,Beth!Astazi am putea să luăm cina împreună?Ai putea să te cunoşti mai bine cu Lily.

-Ok!Ne vedem diseară!am spus,ieşind pe uşă.

Mergeam liniştită le stradă,când am simţit telefonul că îmi vibra.Era Liam.Cred că i-am făcut multe griji.

-Hei,Liam!am răspuns.

-Bună,Beth!Mi-am făcut multe griji.Am văzut că nu mai vi la şcoală şi mă gândeam că ai patit ceva.

-Sunt bine,Liam!Am dormit prea mult azi-dimineaţă.Chiar acum mă îndrept spre liceu.

-Nu mai e nevoie!Am ieşit devreme astăzi.Haide în parc, dacă nu te deranjează.

-Ok.Ne vedem în parcul care este aproape de liceu.

Încă o zi liberă.A început destul de obişnuit.Nu cred că se putea întâmpla ceva rău.

Am ajuns în parc şi am început să-l caut pe Liam cu privirea.Am simţit cum cineva se joacă cu parul meu.

-Nu te poţi abţine,nu-i aşa Liam?am întrebat,dar privirea mi-a fost acaparată de Dylan care era în spatele meu.Ce cauţi aici?Şi de unde ştii ca sunt aici?

-Pe aici hoinăresc mereu.Dar tu?Ce cauţi aici?Iar te întâlnești cu prinţul tau?a întrebat pe un ton ameninţător.

-Care e problema ta?Măcar el mă preţuieşte şi mă respectă,nu ca tine care ţi-ai batut joc de mine!

-Îmi place când eşti aşa agresivă!Mă tentezi să fac unele lucruri pe care nu ar trebui să le fac aici.

-Hai scuteşte-mă!am dat să plec,dar m-a prins de mână.

-Eşti a mea,nu a lui!Pot să-l aranjez să te lase în pace şi ne putem continua aventura!

-Aventură?Asta crezi tu,că vreu o aventură cu tine?Nu vreau doar o aventură,idiotule!Te-am iubit şi încă te mai iubesc!Încerc din toate puterile să te uit,dar tu nu mă laşi în pace!Acum pleacă!Nu vreau să te ma văd!

M-a tras spre el.M-am oprit la pieptul lui bine făcut.Mă uitam la ochii lui albaştrii.A vrut să mă sărute,însă l-am respins.Am încercat să mă depărtez cât mai mult de el.

-Nu o să mă uiţi!O să am grijă de asta!a strigat spre mine.

M-am aşezat le o bancă şi lacrimile şi-au facut apariţia.Voiam să mă opresc,dar nu puteam.Liam nu trebuia să mă vadă aşa.

Am decis să plec din parc.I-am trimis un mesaj lui Liam,spunându-i că nu mă simt bine.Nu voiam să păstrez sectrete faţă de el.M-am dus la Ed acasă,unde părinţii lui iar se certau.I-am salutat,dar nu m-au băgat în seamă.Am urcat scarile şi am intrat în camera lui.

-Ed,am nevoie de tine!

-Ca de obicei!

-Ce vrei să spui?

-Acum suferi din cauza lui Liam?Haide,recunoaşte!

-Ed,ce ai păţit?

- Beth,m-am săturat!Tu suferi şi mă doare!Suferi din cauza acelor tâmpiţi,care nu ştiu să te aprecieze!Eu mereu am fost planul B.După ce te saturi de ei,vi la mine să te plângi şi pe mine mă doare.Beth,te plac!De ce nu ai văzut asta până acum?Am fost aşa indivizibil?De ce crezi că am reacţionat aşa urât când am aflat ca erai prietena lui Dylan?Nu ştiu ce să mai cred despre tine,Beth!Te plac,dar câteodată te urăsc pentru naivitatea pe care o ai,a spus cu lacrimi în ochi.

-Îmi pare aşa de rău,Ed!Îmi pare rău că te-am făcut să suferi!am spus în timp ce lacrimile erau pe obrajii mei.

Ne-am îmbrăţişat şi nu ne-am mai dat drumul.Mi-am dat seama că nu mai trebuie să discut despre Dylan în jurul lui.