Crush

Capitolul XVI

După ce am ieşit de la liceu,am încercat să-l sun pe tata.Începusen să mă îngrijorez.Nu a mai venit acasă de trei zile.Îmi tot răspundea căsuţa,ceea ce însemna că îl are închis.

-Hei,Beth!m-a salutat Em.

-Hei,Em!am făcut şi eu acelaşi lucru.

-Ai puţin timp liber?

-Sigur!Haide pe o bancă.

-Voiam să te întreb de Ed.Crezi că mă place?Adică,aş putea să am o şansă cu el?Cât timp nu ai fost la şcoală,m-am împrietenit foarte bine cu el.De câte ori îl văd am fluturaşi în stomac,picioarele mi se înmoaie şi mă bâlbâiesc mereu.

-Uite,Em.Când îl vedem pe Dylan aveam aceleaşi simtome ca tine.Nu ai legat doar o prietenie,te-ai îndrăgostit de el.Trebuie să-i spui ce simţi,astfel o să suferi mult.O să regreţi mult că nu i-ai spus,o să-şi facă o iubită pe care o s-o înjuri în gândul tău,o s-o invidiezi mult şi când crezi că el sufera din cauza ei,el o să se refugieze la tine şi o să-ţi spună că are nevoie de tine,dar o să te folosească ca pe o cârpă murdară.O să intri în depresie,o să-ţi tai venele şi apoi vine un tip nou cu care te cuplezi doar ca să uiţi de el.Totul va fi frumos,până când o să-ţi spună că nu-l uiţi niciodată şi începe să te hărţuiască,am spus,vărsând lacrimi.Em,promite-mi că o să-i spui lui Ed ce simţi.Nu vreau să te văd şi pe tine suferind.Când erai cu Dylan te credeam cea mai falsă persoană din liceu,dar m-am înşelat.Văd că ai un suflet bun,care poate iubi.Mă bucur că suntem prietene.

-Oh,Beth!Nu-mi vine să cred prin ce ai trecut,a spus,plângâmd şi luându-mă în braţe.Dă-mi degetul tău mic.

-Ok,am spus întinzând degetul.

L-a legat cu al meu şi a făcut cel mai frumos jurământ.

-Acum ne promitem că o să fim împreunã,la bine,la rău,în orice situaţie.O să înfruntăm orice rău ne stă în cale.O să ne ajutăm reciproc şi o să rămânem aşa până moarte sau facultatea ne va despărţi.

Am jurat amândouă şi ne-am îmbrăţişat până o persoană ne-a stricat momentul.

-Ce faceţi,păpuşelor?a întrebat Dylan.

Ne-am ridicat fără să răspundem.Am mers câţiva paşi,încercând să scăpăm de el,dar s-a pus în faţa noastră.

-Am întrebat ceva!a spus insistent.

-Doar nu crezi că o să-ţi răspundem după tot ce ne-ai făcut?a spus Em.

Fata asta era chiar curajoasă.

-Taci,Emily!Nu am treabă cu tine!Am treabă cu impertinenta asta.

-Impertinentă-i ma-ta!am răspuns,începând să prind curaj.

-Ai grijă cum vorbeşti!Aş putea să..

-Să ce?i-am tăiat-o.Să încerci să mă violezi?Să încerci să mă faci să sufăr?M-am săturat de tine!Ce crezi că o să rezolvi cu toate porcăriile astea?M-ai avut şi nu ai ştiut să mă preţuieşti!Aşa ai făcut şi cu Em!Tu nu ai inimă,monstrule.De ce îţi baţi joc de noi?am strigat,plângând şi bătând cu pumnii în pieptul lui.

S-a întors să plece,dar l-am prins de mână.

-Cum poţi sa fi aşa?Vreau o explicaţie!Acum!Nu mai fi aşa laş!

-Nu am ce explicaţii să-ţi dau.Eu fac acelaşi lucru pe care l-am păţit şi eu.Acum,dă-mi drumul.Nu mai vreau să-ţi aud discursurile emoţionale!

Oare a suferit?Ce s-a întâmplat cu el?Trebuia să aflu.Aş putea să-l "imblanzesc" şi să nu-i mai facă aceste lucruri,care poate în viitor ar putea să-l afecteze.Oh,Beth de ce te interesează atât de mult de el?