Secretele Zodiacului

Aries

Bagajul pentru calatorie era aproape gata. Hainele erau puse , parfumuri , chestii radiactive a.k.a mancare facuta de mama. Tot ce mai lipsea era curajul meu care si cu greu , si cu vai nu voia sa intre in ghiozdan. Asta poate pentru ca nu il aveam. De obicei semnul berbecului e curajos si nu se da inapoi de la o provocare , dar, de data aceasta imi era frica. Aveam sa ma aventurez singura in cautarea celorlalte semne ale zodiacului.Imi era frica ca nu ma voi putea integra in societate , iar faptul ca am doua coarne de berbec in cap si pielea arba ca varul , iar ochii mei galbeni-aurii ce luminau frumos in intuneric , nu ma ajutau prea mult. Este pentru prima oara in 14 ani cand ies din casa. Faptul ca eram diferita de ceilalti copii si ca ei aveau sa ma critice...ma inspaimantau. Dar trebuie...trebuie sa imi indeplinesc misiunea de a invinge al 13-lea semn al zodiacului. Iar gandul ca nu sunt singura ciudata si ca mai sunt 12 ca mine ma mai linistea putin... 
  -Montone !! Nu poti sa pleci asa pur si simplu ! Ai doar 14 ani... esti inca copil ! Sunt mama ta si nu te voi lasa sa te bati cu nu stiu cine pentru ca asa ti-a spus destinul! Incepu mama sa urle la mine in timp ce eu coboram nepasatoare scarile. 
-Mama... nu trebuie sa iti faci griji. Plus ca , nu asa mi-a spus ''destinul'' ci un caine a zburat la geamul meu , mi-a tras o laba peste fata si a spus : ''Tu ! maturizeaza-te ! Nu poti sa stai toata viata ta in casa pentru ca esti diferita ! Esti speciala ! ''. 
-Un...caine...a zburat... ? Intreba femeia din fata mea confuza si putin mirata, da adevarul e ca o luam putin peste picior , nici nu ma asteptam sa creada chestia asta...
 -Mone...  rosti ea incet , putin dezamagita. Daca ti se intampla ceva ? 
Uram cand ma alinta ''Mone'' deoarece stiam ca ce imi va spune e important , iar eu trebuia sa fac cum doreste ea. 
 -Nu iti face griji , am sa fiu ok.
Incercam sa mimez un zambet cat mai sincer in timp ce pasii mei se departau grabiti de casa.
  Privirile oamenilor erau atintite pe mine. La fiecare miscare auzeam susoteli si barfe. Chiar daca stiau de zodii totusi li se parea ciudat sa vada o fata cu coarne...care arata diferit... de ei.Pe vremea asta daca esti ''erou'' nu esti ridicat in slavii ca alta data, ci tratat diferit.
  -Ajutor! Acel om mi-a furat geanta ! Cineva sa faca ceva !
Trecusem pe langa o straduta , cand tocmai auzisem strigatul unei batrane. Stiti voi , acele batrane din filme sau desene animate carora mereu li se fura geanta...iar cineva le aduce schimositura de piele inapoi , iar ele au mereu zambetul acela mare pe buze , si il rasplatesc pe asa zisul erou care i-a salvat ochelarii , biblia si dintii de plastic din geanta cu o bombonica , de cele mai multe ori de menta.   Dap. Eu aveam de gand sa fiu acel erou...dar cineva mi-a luat-o inainte. Pai...sper sa-i dea o bomboana expirata.
 Acea persoana nu parea mai mare de 7 ani... era un baietel...cred...sau era fata?...ma rog... era imbracat intr-un constum de elf , si in mana tinea un vas mare cu apa. A ridicat vasul deasupra capului iar acesta a inceput sa lumineze. Daca vase deastea se gasesc la magazinul din  colt trebuie sa-mi cumpar si eu...
Baietelul a varsat apa din obiectul solid , pe jos , creandu-se un val gigantic , care l-a izbit pe hot de perete , apoi forme de apa l-au atacat , luandu-i geanta din mana. Era asa fantastic ! Parca apa prinsese viata! Apoi , ca si cum nu se intamplase nimic , toata umezeala se retrase inapoi in vasul copilului.  


So... parere ceva  ? :)