My dear crush ✔

5. Mainile

Draga crush,

Astazi, am avut o ora de psihologie in locul orei de fizica. Ai intarziat la lectie, ca de obicei. Erau multe locuri libere, dar ai ales sa te asezi langa mine.

Mi-ai zambit frumos si te uitai din cand in cand la mine pe ascuns. Eram foarte agitata in preajma ta.

Psihologul vorbea despre prietenie si relatii sociale. Desigur ca am ascultat cu totii o astfel de predica cel putin de patruzeci de ori. Asa ca stateam si ne plictiseam. Eu ma gandeam la ale mele, dar am fost intrerupta de o piscatura pe coapsa. Te jucai si asteptai reactii din partea mea. Te-am privit urat, dar nu m-am abtinut si am ras.

Zambetul tau e contagios.

In acel moment psihologul se enervase putin pe noi.

Tu ai incetat sa ma pisti in gluma, dar ai scris ceva pe o foaie.

Mi-ai intins-o :

"Crezi ca cineva intelege chineza lui? ;)"

Am zambit.

Am scris : " Cui ii pasa?"

Pe buzele tale s-a desfasurat o jumatate de zambet.

" Promiti ca o sa ma salvezi de porcarii din astea? :))"

Cu toate ca fraza e simpla si nu are un mare inteles la vedere, este una care mi-a facut bataia inimii atat de rapida, incat credeam ca voi ceda. Doar daca ai fi rostit-o cu dragoste si ai fi schimbat putin cuvintele, ar fi una pe care nu as uita-o.

Ti-am soptit raspunsul, iar tu, spre marea mea surprindere, mi-ai luat mana intr-a ta si ai inceput sa o mangai incet si fin.

De-ai sti cum ma simt acum! Cel putin, stiu ca ma apreciezi. Dar sa apreciezi e una, sa iubesti e alta. Cel putin, ma multumesc cu ceea ce am.

-cea care te iubeste.