Esente

Prolog

Iris Pov.

- Iris!! Grabeste-te!! Aud vocea Kyrei, care ma face sa tresar.
Stau in fata oglinzii, cu privirea atintita la reflexia propriei persoane.. Sunt imbracata intr-o rochie argintie mult prea scurta pentru gusturile mele care ma cuprinde ca o a doua piele, parul negru ca de abanos imi cade in valuri pe spate; machiajul impecabil facut de Brigitte imi scoate in evidenta ochii albastrii ca gheata... Inca nu imi vine sa cred ca aceasta sunt eu..
O voce launtrica rasuna insistent:   "Iris, ramai aici..acasa...aceasta nu esti tu". Insa nu apuc sa ma gandesc de doua ori, deoarece o mana ma trage ferm din analiza...
- Iris!!! Robert a ajuns acum jumatate de ora, voiam sa il intampin!! Aud vocea Kyrei bosumflata..
- Mai explica-mi o data; de ce trebuie sa vin si eu?? Intreb mergand trasa inca de mana catre celelalte doua prietene.
- Iris!! Aud vocea Mayei enervata..
- Mergi acolo pentru ca este o seara a fetelor, pentru ca Robert a insistat sa mergem toate, pentru ca iti este dor de varul nesuferit al Kyrei.. Aud explicatia Brigittei si nu pot sa nu chicotesc.
Chiar imi este dor de Robert, este cel mai apropiat de definitia unui frate pentru mine cat si pentru Kyra.
- Ok!! Ok!! Zambesc cu ochii atintiti spre Kyra si indreptandu-ne spre masina ei.
- Sa inceapa distractia!! Vocea Mayei rasuna in masina.
Chicotesc si eu cand muzica schimba atmosfera, lasandu-ma prada bucuriei fetelor.
Imi indrept privirea spre geam amintindu-mi de Robert, Kyra, copilaria si poznele ce le-am facut impreuna..noi trei practic am crescut in acelasi cartier, se poate spune ca si casa..din moment ce parintii nostri erau prea ocupati cu afaceri si evenimente, eram cand la mine acasa toti trei si doica mea, cand la Kyra si doica ei.. Apoi cand am ajuns la liceu lucrurile s-au schimbat noi doua fiind trimise la un internat catolic din Lyon, iar Robert a ramas la Paris.
Apoi el a plecat la New York trimis acolo de tatal lui la Universitate si a ramas apoi acolo pentru a dezvolta afacerile pe care le-a preluat acum complet de la tatal sau.
Ultima data cand l-am vazut aveam 17 ani, iar el 20 cand s-a iscat un scandal in toata regula intr-un club, datorita unui tip nesimtit ce a facut o remarca nu foarte frumoasa la adresa greutatii mele din acel moment.. Da!! Atunci nu aveam trupul atat de zvelt pe care il am acum, dupa multi ani de truda si diete.
- Am ajuns. Vocea Kyrei ma face sa ma desprind din gandire..

Adam Pov.

Pun la punct ultimele detalii cu cei de la paza, in legatura cu aparatele de fotografiat si lista de invitati. Fiind o petrecere cu circuit inchis doar anumite persoane pot intra in club, doar cele de pe lista le explic din nou celor de la paza.
O lista destul de bine aleasa, pentru a il intampina pe tacanitul de Robert. Fete scoase parca din revista, pentru entertaiment aduse de Pierre si persoanele importante si speciale ce se invart in cercul nostru de prieteni.
Inca  10 minute si Alan trebuie sa apara cu Robert, eu si Pierre am ramas aici pentru a intampina oaspetii care au inceput sa apara de ceva timp.
- Zau parca asteptam regele Frantei in vizita!! Il aud pe Alan razand venind spre mine cu un pahar de bautura in mana.
- Chiar asa?? Sa iti amintesc orgia data in onoarea intoarceri tale in Franta??
- Eh!! Aia a fost cu adevarat o distractie de zile mari!! Chicoteste amintindu-mi acele zile cu adevarat nebune.
- Observ ca ai adus si acum o multime de studente... Spun analizand rapid incapere, dezamagit ca niciuna nu imi atrage atentia in mod special.
- Eh!! In seara asta vreau distractie!! Il vad indreptandu-si atentia spre un grup de tipe siliconate.
Il las pe Pierre cu intentiile lui si ma indrept catre un grup de parteneri de afaceri pe care ii avem in comun eu si Robert.
Robert fiind acum presedintele celei mai renumite firme de arhitectura din Franta si a treia ca importanta in lume; iar eu..in curand voi deveni presedintele lanturilor de parfumerii Maier Essences, detinute de familia mea cele mai importante si mari lanturi de parfumerie din lume.
   Imi indrept privirea spre usa cand ii observ pe Alan si Robert intrand pe usa.
- Bine ai revenit frate!! Ii spun zambind si cuprinzandu-l pe Robert intr-o imbratisare frateasca.
- Bine te-am regasit!! Imi raspunde imbratisarii.
- Hey king!! Chicoteste Pierre executand aceeasi miscare, cuprinzandu-l zgomotos pe Robert in brate.
- In sfarsit din nou impreuna!! Alan ne cuprinde in imbratisarea specifica fratiei noastre, razand.
Eu si Robert ne cunoastem din liceu, in facultate i-am intalnit si pe Alan si Pierre la New York si am infiintat o fratie mai tarziu.
Fratia celor 4, toti pentru unul si unul pentru toti, toate lucrurile bune sau rele le-am impartit inca din facultate.
- Kyra?? Unde este?? Se intoarce Robert analizand incaperea in cautarea verisoarei lui mai mici.
Ma pregatesc sa ii raspund, insa pe usa intra Kyra impreuna cu inca trei prietene, dar privirea mea ramane inghetata pe ultima ei prietena.
Inghit in sec cand privesc spre picioarele interminabile ce se indreapta spre noi, rochia argintie mulata pe rotunjimi fix acolo unde este nevoie, parul de abanos si ochii... Ochii ca doua stele, ma fixeaza cu privirea inaintand spre mine, totul in jur se opreste pentru o secunda..