Not Alone

Ca o Echipa

Zburam cu o mare viteza. Sub mine nu se vedeam nimic, decat praf sarind in sus si se auzeau copitele hibrizilor batand pamanatul. Sub mine l-am vazut pe Ed. In randul din spatele lui era Vanessa iar langa ea Jack, prietenul nostru. Avea parul scurt pana la urechi, negru si avea ochi negri. Apoi in randul din spatele lor mai erau trei persoane. Sase in grupa, asta e regula. Aveau un zbor asa de maiestuos. Parca imi doream sa ii privesc zaburand asa de frumos toata viata. Erau calmi, dar inspirau putere. Si... mai incolo erau cei din grupa mea, zburand stangaci. Ah, parca imi era si rusine.
-Bun, nu asa invingem hibrizii! Ordonarea!
Ah, trebuia sa le vad calitatile ca sa ii asez pe randuri. Deci, hai sa improvizam!
-Ann, Mark, formati o linie in spatele meu. Miriam, Ashley, Lincoln, in spatele lor. Haideti, nu avem timp!
S-au alinita in spatele meu dupa comanda mea. Apoi m-am aplecat in fata si am tras de faturi. Elpída zbura foarte repede si am fost mirata sa vad ca ceilalti se tineau dupa mine. Apoi un fascicul de lumina colorat a zburat de nicaieri. Mergea direct spre Ann, dar a tras de hat intr-o parte si s-a rotit cu capul in jos.
-Nici nu stiam ca pot face asta, a zis ea.
Parul ii cadea in jos, iar sangele ii venea in cap, asa ca s-a rosgogolit iar in pozitia initiala. Am zburat mai repede. Ed avea nevoie de ajutor. Asa ca am mai zburat un kilometru. Acolo se dezlantuia o bataie. Erau hibrizi peste tot. Jack calarea unul. El niciodata nu a fost suparat. Ia totul in gluma. Dragonul lui, Beast, sufla foc peste tot. Doamne ce bine semanau. De obicei dragonul seamana cu propietarul.
In timp ce Beast a eliberat aerul de hibrizi, Miriam a fost lovita de propriul spin al dragonului ei. Stateam inca pe pozitii si nu era timpul sa plec acum.
-Lincoln, ajut-o, am ordonat.
-Nu! A zis ea. Pot si singura.
A strans din dinti si si-a smuls tepul din mana. A scos un strigat de durere si si-a rupt maneca tricoului cu care si-a bandajat rana. Apoi s-a aplecat in fata. Era timpul sa incepem cu pozitia de lupta.
-Mark si Miriam in fata mea cu un metru mai sus. Fiti gata sa aruncati cu tepi in jur. Ashley, avem nevoie de putin foc.
M-a ascultat si si-a scarpinat dragonul in spatele cornului. Acesta a luat foc instant.
-Bun! Acum, zburati sub mine pe aceasi pozitie ca noi trei. Ann in mijloc si Lincoln si Ashley pe pozitile lui Mark si Miriam. Adunarea!
Toti si-au luat locurile. Eram ca doua tunuri. Chestia nu era sa ii omoram pe hibrizi ci duar sa le rupem o aripa. Asa cadeau in siguranta. Jos, stateau infirmierele. Ele ii prindeau in plasele atasate de dragonii lor. Apoi erau adusi la sol si acolo erau bagati in custi. Cam crud, dar necesar.
Asa ca am eliberat tot cerul. M-am uitat in jur. Noi eram fermi pe pozitii. Jack zbura in cerc si scanda:
-Ura pentru noua grupa de furtuni!
Vanessa statea culcata pe spate pe dragonul ei. Ed avea o fata de catel ploat. Ceilalti trei zburau in jur fara nicio vlaga. Era timpul sa plecam.
-Pozitia initiala, am zis si eu suparata.
Era, intr-adevar, momentul in care aveam sa ma deapart de fratele meu. Asa ca am ridicat o mana si am scuturat-o in sus, in semn de "pa". A dat din cap si a zambit trist. Prima lacrima a curs usor pe obrazul meu. A fost urmata de multe altele. Nu puteam sa cred ca eu chiar plecam. Era cel mai trist moment. Dar trebuia sa plecam. Si repede. Miriam sangera si nu ne puteam atinge de pamantul altcuiva. Nu in acest moment.
Asa ca am luat pozitia in fruntea grupei. Si am pornit. Primul metru din drumul lung pe care aveam sa il strabat in calatoria noastra spre cea mai apropiata baza a furtunilor. Aveam nevoie de intretineri. Nu am apucat sa ne formam grupa bine. Nu puteam sa stam pe pamantul altcuiva mai mult de 1 luna sau chiar mai putin daca si participai la o vanatoare. Era timpul sa ne gasim intretinere. Si sa ne contruim noi o grupa. In New York....