Not Alone

Regii din Idiotis

Kaya's P.O.V.

Tarcurile dragonilor din New York erau superbe. Erau mari cat o casa, umplute cu iarba, cu locuri de dormit de mancat si de baut. Nici macar nu trebuia sa ma preocup sa o hranesc pe Elpida! Tarcurile erau pline de magie. Acestea schimbau iarba, mancarea si apa singure. Plus, erau plasate in aer, departe unele de altele, ca dragonii sa isi poata intinde aripile multumiti. I-am mangaiat solzii dragonului meu cu mintea absenta. Era asa de mare! Capul ei era cat tot corpul meu. M-a acoperit cu aripa sa cand picaturile reci de ploaie au inceput sa se prabuseasca pe iarba moale. 

Mi-am intins picioarele si m-am ridicat, am iesit de sub aripa ei si am privit-o prin ploaie. Dormea... Asta explica cum de Elpida nu a oprit-o. M-am catarat pe corpul ei solzos si am sarutat-o pe cap, apoi m-am aruncat direct de la inaltimea la care era tarcul. Curenti de aer cald m-au inconjurat in timpul caderii mele si am aterizat pe pamant cu delicatete. Ah, cat de mult iubesc baza asta! Este asa de plina de magie. 

Cat m-am plimbat prin tabara am zarit parul blond, nisipiu al varului meu trecandu-mi prin coltul ochiului. Mi-am indreptat privirea spre el.

-Ashton! am zis apasat exact cand era gata sa dea coltul spre parcul principal.

S-a oprit din drum si s-a intors silentios spre mine. Ah, ce sa vezi? Bonus! Ed era exact in spatele lui ferindu-se de privirea mea. Mi-am incrucisat mainile la piept si i-am privit crucis.

-Dupa mine, baieti!

***

Camera asta era incredibila! Ma simteam exact ca un detectiv. Cei doi idioti erau asezati pe scaune identice in spatele unei mese de fier. Doar doua lampi putenice luminau incaperea sobra.  Amandoi ma priveau amuzati cum stateam inaintea lor cu mainile incrucisate. Ash nu s-a mai putut abtine si a inceput sa rada in hohote. Si-a pus palmele pe masa in timp ce se zguduia din cauza rasului. Purta un tricou gri si o pereche de blugi. Avea peste tricou o geaca neagra din material. Cu parul sau lung si blond putea chiar arata fermecator, dar eu nu eram vreo fata oarecare. Puteam sa vad direct prin masca  si sa ii vad trecutul murdar de fugar, exact ca al meu, si ca al fratelui meu asezat fix  langa el. Mi-am zdrobit pumnul de mana sa dreapta cu toata puterea din mine. Rasul haotic i-a fost rapid inlocuit de un schelalait chinuit. Si-a retras mana de sub furia mea si mi-a aruncat o privire suparata cu ochii lui verzi ca muschiul de padure in timp ce isi freca noua vanataie.

-Dragele mele rude din Idiotis, am zis pe un ton autoritar.

-Wa, wa, wa, pauza! Idiotis?

-Da, Ed, i-am scuipat sec. Idiotis este taramul magic al idiotilor, iar voi, dragilor, sunteti regi in acest taram.

-Si de ce ma rog? a intrebat Ash.

L-am fulgerat cu privirea si si-a coborat capul.
-De ce?! am tipat exasperata. Mi-am dat parul dupa ureche si am aratat cele doua zgarieturi fine. Aveau deja coaja peste si se oprisera din sagerat. Norocul lor! Blestematele alea de sageti sunt facute din aur alb, care poate fi foarte periculor pentru  frutuna.

Ed mi-a aruncat o privire nervoasa in timp ce Ash a chicotit.

-Nu am venit aici sa glumesc Ashton! i-am scuipat.

-Nu e vina mea ca nu erai atenta la ce trebuia sa faci! In loc sa iti faci treaba, stateai cu tipul ala! mi-a reprosat.

-Era pe moarte! Ce voiai sa fac, sa il las acolo?

-Corectie, era acolo din cauza ta! Si odata ce ti-ai facut treaba de vrajitoare de ce nu te-ai intors la vanatoare?

-Vrajitoare?! Nu, dragule, nu, cred ca vrei sa spui o persoana care are macar un pic de creier in cap!

Era ridicat in picioare, privindu-ma direct in ochi, cu palmele asezate pe masa, putin aplecat peste ea. A batut in fierul rece si si-a mutat privirea.
Cand si-a mutat privirea inapoi la mine, am vazut in ochii lui verzi ca jadul o furie ingrozitoare.
-Stii cat ani am eu, K.C.? Sau mai bine sa iti spun Kaya?
-Sa nu indraznesti!
-Am 20 de ani! Iar tu, ai 17! Eu sunt un adult, iar tu nu!
Ură, ură era in tot ce zicea.
-Am dreptul sa fac exact ce imi doreste inimioara, iar tu, copile, nu poti! Momentan, Ed este seful tau, iar tu nu poti sa traiesti fara el, in niciun caz pe cont propriu.
Si-a mutat privirea si a iesit furtunos pe usa.
-Ash, stai eu-
Dar era deja prea tarziu. Usa metalica s-a trantit in spatele lui in timp ce acesta isi croia drumul pribabil spre camera baietilor.
M-am asezat pe masa cu spatele la Ed si am suspinat. Acesta s-a ridicat si a dat sa plece. Poate ratasem prima data, dar macar acum trebuia sa o nimeresc.
-Tu nu pleci nicaieri! Nu am terminat inca! Ia loc!