-L-ai omorat?
-Nu, normal ca nu, nu sunt o criminala!
-La fel ca mine, asa-i?
Ma privea cu cei mai frumosi ochi, printre firele de par ce-i atarnau pe fata palida.
-Da! i-am raspuns fara tragere de inima, privindu-l fix in ochii albastri.
-Esti sigură ca n-ai văzut nimic? mă întreabă iar Evan, trantindu-se nervos pe scaunul de lângă noptiera in timp ce-şi baga mana in par, ochii lui fac înconjurul camerei apoi revin asupra mea.
-Ti-am spus tot ce am văzut.
-Repeta iar! Adam, statea in fata mea cu mâinile încrucişate si bătând nervos din picior -Ceva ne scăpa sunt sigur de asta!
-Jeff a spus ca ne urmăresc de la întrarea in padure, erau patru băieţi, îmbrăcaţi in negru, tot ce se vedea erau ochii lor, ne-au prins la sfârşitul unui pod, asta-i tot. Acum spuneţi-mi voi cum m-aţi găsit.
-Înainte să îl ia, Jeff si-a aruncat telefonul, după ce am văzut mesajele l-am folosit să va localizăm! mi-a explicat plictisit Adam, ţinea telefonul lui Jeff in mâna, invartindu-l in stânga si-n dreapta, in timp de se aşează lângă mine în pat.
-Si acum ce facem? Intraba Evan incretindu-si nasul. -Nu-i puteam spune lui Gérard! adaugă el, ridicandu-si privirea spre Adam, vizibil îngrijorat.
-Trebuie sa-l găsim înainte sa afle oricine, crezi ca băiatul ala are vreo legătură? Adam isi strange pumnii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Sper că nu, altfel il omor cu mâna mea! răspunde Evan lasandu-se pe spatarul scaunului din lemn.
-Ce băiat? Intreb, ceea ce îi face să-şi întoarcă amândoi capul spre mine.
-Băiatul pe care Jeff la lăsat sa stea aici! imi explica Evan.
-Alex? Îl intreb confundă.
-Da el! Adam care continuă sa-şi tina privirea aţintită asupra lui Evan care incepe si el sa vorbesca:
-Nu mi-a placut de el de la început, eu i-am spus lui Jeff, dar cine să ma asculte! isi da ochii peste cap. -De câteva zile a dispărut! continuă Evan încruntat.
-Nu ne puteam pierde timpul cu el, trebuie să vedem de unde începem să-l cautam pe Jeff, iar asta sper sa fie cat mai curând.
-Eu pot sa plec? Spun in timp ce ma ridic brusc in picioare.
-Sa pleci unde? Adam ridicandu-si capul spre mine.
-Sa plec de aici, oriunde, dar nu aici, va rog!
-Nu! răspunde Evan scurt.
-Jeff ma ţinea aici, acum el nu mai este!
-Am spus nu, nu ştiu de ce te-a adus Jeff aici, dar nu pleci nicăieri, nu suntem aici sa negociem cu tine si inceteaza sa mai faci pe curajoasa cand nu este cazul, nu suntem prietenii tai!
-Dar... nu am apucat să-mi termin propozitia ca l-am văzut pe Adam cum într-o secundă era in faţă mea, uitandu-se de sus la mine.
-In locul tau mi-as tine gura. E doar vina ta ca Jeff nu este aici, daca nu erai tu, el nu si-ar fi aruncat nenorocitul de telefon si l-am fi putut gasi. Dar nu, el a preferat să te ajute pe tine, ai avut noroc, dacă Jeff nu facea asta, inca zaceai acolo moartă de frig. Iar ţie nu-ţi pasă câtuşi de puţin, in locul lui te-aş fi lăsat să mori! La sfârşit respira greoi uitandu-se in continuare urât la mine cu pumnii încleştaţi.
