Dark Shadows

Capitolul 1

Inca putin. Am inghitit in sec si am respirat adanc, uitandu-ma la profesoara Shane cum isi strange lucruruile de pe catedra. Mi-am umezit buzele cu limba, inima batandu-mi in piept mai ceva ca la serbarea de la gradinita. 1 minut pana cand clopotelul va suna in capul meu pentru ultima oara pe anul acesta.

3,2,1 si clopotelul se aude sunand atat de lung, normal, fiind ultima lui strigare.

Oh, Vara! Insfarsit nu voi mai avea teme, stres si certuri. Ne-am ridicat toti din banci ca niste marmote zapacite si ne-am pus ghiozdanele pe umar. Am iesit toti pe usa in cea mai mare galagie si imediat ce am ajuns pe hol, toti elevii liceului s-au indreptat spre etajul 3. Am urcat scarile razand si stand cu inima in dinti din cauza asteptarii.

Am dat toti buzna pe etaj si am apasat butonul rosu. Butonul rosu, care poate fi folosit doar in momentele astea, sfasitul anului, cand profesorii sunt si ei de acord cu distractia si odihna. Usile mari din sticla sau deschis si toti ne-am lasat ghiozdanele pe jos, in cazul unora, gentile. Dar cui ii pasa de fitele unora? Cui ii pasa de ceilalti? In momentul asta, vreau doar sa-mi fac datoria.

Ca si fiu mai clara, la sfasitul anului, mereu toti elevii liceului merg aici si, suna ciudat, sarim. Etajul trei este o nimica toata, dar asteptam pana la ora 8 seara, acum fiind 7:30. Atunci, toti ne dam pe un fel de trambulina, ceva mai ciudata ca una obisnuita, care merge destul de repede. Nu am incercat niciodata, dar cred ca ar prinde 120 km/h. Hei, stiu fizica.

Jumatatea de ora a trecut greu, dar niciunul dintre noi nu a stat ca o stana de piatra. Eu, cel putin, am stat si am privit Los Angeles-ul. Chiar si de la etajul asta, se pot observa atat de multe, vreau foar sa-mi arunc toate grijile si problemele intr-o prapastie. Mai sunt inca 5 minute pana la "maretul fenomen". Trambulina este lunga, are un traseu nu prea precis, dar chestia cea mai tare este ca traseul este printre alte zeci de cladiri uriase. Viteaza, ei bine nu este prietenul meu. Nu am nici macar o masina, de aceea nu sunt o fana a chestiilor de genul asta. Oricum, cred ca macar odata as putea indeplini o astfel de dorinta.

-Haide Amber, spune un baiat al carui nume nu il stiu. Am inghiti in sec si am facut pasi inainte spre geamul larg deschis. Intunericul s-a lasat peste oras, iar asta a fost uimitor. Luminite peste tot este cel mai relaxant lucru pentru mine. Multi m-ar crede o ciudata, dar eu nu ma consider. Wow, ce chestie Amber.

Baiatul acela m-a legat strans cu tot felul de centuri si sfori groase, iar apoi m-a impins. Vantul s-a lovit violent de fata mea, incercand sa tin ochii deschisi. Am urcat in sus din cauza traseului, incat am putut sa vad aproape tot Los Angeles-ul. Intunericul domina tot orasul, iar luminile raspandite peste tot iti lasau cu totul o priveliste superba. Ma simteam asa de bine, vantul care-mi umbla prin parul castaniu si viteza care controleaza tot, se simte atat de bine. Nu a durat mai mult de 15 minute, ca s-a oprit si am coborat. Mai multi copii erau adunati aici. M-am asezat langa ei, dar un sunet mi-a acaparat atentia. Se auzea ca un fasait, asa ca am luat-o din loc incet, pana intr-un loc destul de ciudat.. nu era niciun felinar sau ceva ce ar putea sa lumineze zona. M-am uitat in jur si tocmai atunci gura mi-a fost astupata si am fost trasa in spate. M-am zbatut tare si am incercat sa ii dau mainile la o parte, dar barbatul care ma tine strans este puternic, nu pot sa il indepartez. Cateva lacrimi au pus stapanire pe fata mea, dar mi le-am sters cu dosul palmei. Imediat mainile mele nu au mai fost libere, la fel si gura pentru ca au fost legate. Am incercat din rasputeri sa il fc sa ma lase in pace, dar Doamne, baiatul asta este prea puternic. M-am zbatut, adevarul este ca stiam ca nu mai am nici o sansa. Totusi, baiatul blond din fata mea nu arata ca un maniac, nu avea tatuaje si nu avea cercei pe fata, cred. Deabia puteam sa vad unde sunt din cauza intunericului si lacrimilor mele care nu sfarsesc sa se opreasca. Imediat am inchis ochii si un somn otravit a stapanit asupra mea.

***

O palma peste coapsa mi-a atras atentia asa ca m-am trezit brusc din somnul meu chinuit. Am putut sa-mi vad chipul in oglinda masinii, si nu aratam deloc bine. Vanataile predominau o parte, iar cateva zgarieturi zdravene se puteau observa. Inca eram legata, nu cred ca am dormit mai mult de 10 minute in masina asta, avand in vedere ca afara era bezna. Ora 3 dimineata, am putut sa vad pe bordul masinii. Blondul a coborat din masina si a ajuns pe partea mea. A deschis usa tare, si m-a tras si pe mine din ea. Nu ma puteam tine pe picioare, niciodata nu am simtit atata frica. Imi era frica, teama sa nu mor aici. Cine este el? De ce m-a rapit? Ce legatura am eu cu el sau oricine care comunica cu tipul asta? Nu inteleg si asta ma face sa tremur... Daca se va intampla ceva rau cu mine si daca nu o sa mai ajung niciodata acasa? Acest gand parca m-a lovit greu...dar am fost trezita din gandurile mele cand am realizat ca am ajuns in fata unei usi din lemn. Am fost atat de adancita pe propriile ganduri incat nici nu am stiut ca sunt impinsa de la spate de blondul care imi provoaca greata.

Acesta a deschis usa si m-a impins ca pe un sac de cartofi inauntru. Am putut zari un alt corp de baiat, cu parul cret si corp masiv.

- Am prins-o, e toata a ta, spune blondul pe un accent grav. Am auzit usa trantindu-se, probabil semnalul de plecare al blondului. Cretul (uh, cum suna asta) a ramas singur cu mine. Se uita socat la mine, apoi s-a apropiat pentru a-mi scoate sforile.

Am ramas in genunchi si am scos cateva suspine din cauza plansului.

-De ce naiba plangi? ma intreaba el calm.

-Oare? T-te rog, lasa-ma sa plec.. de ce m-ai adus aici? Intreb cu un glas tremurat.

-Sper ca stii ca nu o sa primesti raspunsuri, pana atunci, te poti duce sa-ti faci un dus.

Am ezitata sa-i mai spun ceva, asa ca am intrat in baie. Era foarte luxos aici, chiar daca nu stiu unde dracu ma aflu! Oh, urasc persoanele astea, drogate si alcoolice! Se vede pe fata lor ca nu-s niste cumintei, adica, baiatul cret arata ca un mafiot. Sper doar sa nu fie adevarat..si..cum naiba ma intorc acasa? Mama mea probabil este speriata de moarte ca nu sunt acasa, de ce a trebuit sa mai stau la scoala?! De ce nu am plecat si sa nu ma mai rapeasca un psihopat obsedat?!

M-am lasat in jos si am inceput sa plang, apa acoperindu-mi fiecare lacrima. Frigul mi-a acoperit fiecare parte a corpului, linistindu-ma putin.

Vreau sa mor, omorati-ma. Poate de aceea m-ati dus aici, nu?

Ohh yess❤❤carte nouaa:)) o colaborare cu Np_SunShine, va sfatuiesc sa intrati pe pagina ei, are niste povestiri geniale <3 alsooo, sper sa-mi apreciati cartea si nu uitati sa dati vot, doar pasati:) nu-i greu.

Love youuuu❤