Miraculous:A New Life

Capitolul 7 Te iubesc!

•●⊙•Adrien•⊙●•

Dimineata cand ma trezesc observ ca Alya si Nino inca dormeau pe canapea.Ma uit putin la Marinette admirand-o cum doarme.

Marinette e asa draguta ca as putea sa o privesc toata ziua,dar cred ca o sa mai dorm putin!

Ma intind putin fara sa o trezesc si o imbratisesz din nou,incercand sa mai dorm putin.Insa cand am inconjurat-o am putut simtit ca am pus mana pe ceva moale si rotund.

Hmmm?Ce-i chestia asta?E rotunda si moale!Oare ce poate fi?

Strang usor obiectul sferic in mana si il masez pentru a-mi da seama ce poate fi.

Stai!Asta e cumva...

Ma uit repede spre mana mea,fac ochii cat cepele si mi-o ridic repede.Eram complet rosu la fata.

Se pare ca nu s-a trezit.Nu pot sa cred ca i-am atins sanii.Cred ca ma duc sa iau o gura de aer ca sa imi revin.

Ma ridic usor de pe pat si urc la terasa.

•●⊙•Marinette•⊙●•

~In visul lui Marinette~

Ma aflam intr-un loc intunecat ,intr-o liniste deplina.

-Heiii,ma aude cineva?strigam eu disperata,vocea mea auzindu-se in ecou.

Frica incepea sa ma cuprinda vazand ca sunt singura aici.Insa dintr-o data o lumina mica se aprinde in departare.

Incep sa alerg spre lumina cu un zambet larg pe fata.Ajung in locul luminat de un felinar,iar acel zambet larg dispare.

Picioarele mi se inmoaie,iar ochii mi se umezesc.Era o priveliste care imi sfasia inima.

Adrien era prins de perete cu un cutit in inima.Siroaie de lacrimi imi parasesc ochii in timp ce alergam spre el.Il dau jos de pe perete si il pun la mine in poala.Lacrimile mele ii cadeau pe fata lui palida care acum ma sperie.

-A-adrien!Trezeste-te te rog!Nu ma poti parasi.Nici macar nu mi-ai dat ocazia sa-ti spun ce simt!spun cu vocea tremuranda. Te iubesc!

Dupa cateva minute incepuse sa se auda ecoul unor pasi in departare si o voce de barbat care zice:

-Uite ce-avem noi aici!Oooo,doi indragostiti!Oh scuze vroiam sa zic unul.

-T-Tu l-ai omorat?intreb eu inca plangand.

-Da eu l-am omorat.Si sa stii ca a fost o senzatie foarte placuta!spuse el ranjind.

O-oare cine e tipul?Am un sentiment ciudat legat de el.Si nici macar fata nu i-o pot distinge deoarece e acoperita de un hanorac alb patat cu sange.

-Cine esti?intreb eu speriata.

-Deocamdata nimeni,dar in curand ne vom cunoaste!spune plecand.

In acel moment ma trezesc.

A fost doar un vis?Dar parea asa de real!Stai unde e Adrien?

Sar ca arsa din pat si urc repede pe terasa.Incep sa plang cu lacrimi de bucurie cand il vad pe Adrien stand rezemat de balustrada.Alerg spre el si il imbratisesz cat de strans pot eu.

Il iubesc!Il iubesc mai mult decat orice altceva.Iar daca va trebui imi voi sacrifica si viata pentru el.

-Te iubesc!spun serioasa.

Stiu ca el nu simte la fel,dar daca se va intampla ceva cu mine vreau sa stie macar ce simt pentru el.Chiar daca voi suferii.

-Marinette,eu...