Marinette Dupain-Cheng o fata obisnuita, o fata simpla neindemanatica, draguta, prietenoasa si foarte rusinoasa care e indragostita de un baiat pe nume Adrien,iar visul ei este sa devina un designer de moda, dar ea nu chiar asa obisnuita precum pare...
Pluteam nelinistita in negrul ce ma inconjura gandindu-ma la Adrien, inelul si Howk Moth.
Cum as putea sa il inving acum? Nu il mai am pe Chat de partea mea. Howk Moth a devenit chiar mai puternic cu ajutorul inelului. Eu nu mai pot face nimic. Am nevoie de Chat...mnu...am nevoie de Adrien. Daca el nu e, atunci nici eu nu sunt. Nu pot lupta daca el nu e cu mine. Ce as putea sa fac? Oare mai vreau sa ma trezesc? Daca ma trezesc va trebui sa ma confrunt cu toate grozaviile alea. Eu vreau doar sa traiesc o viata normala.
Imagini cu familia, prietenii si cu Adrien au inceput sa apara inaintea mea. Toate momentele frumoase din viata mea...le puteam vedea pe toate.
Nu...nu pot lasa ca toate aceste amintiri minunate sa dispara. Nu ii pot abandona. Ei toti cred in mine. Daca eu nu voi lupta pentru ei, atunci s-ar putea ca aceste amintiri sa fie sterse, prieteniile sa nu se lege sau chiar sa nu existe LadyBug si Chat Noir. NU...nu voi lasa ca aceste lucruri sa se intample. Ii voi salva pe toti!
In acel moment a aparut o lumina alba in fata mea, inauntrul careia o puteam vedea pe mama, tata, Adrien, Alya si Nino, prietenii mei erau acolo. Am inceput sa alerg spre lumina cu cea mai mare viteza posibilă. Cand am ajuns in lumina am inceput sa-mi deschid ochii. Mi-a luat ceva timp sa imi reglez vederea, dar dupa ce am reusit am vazut un plafon alb maculat si de aici mi-am putut da seama ca sunt intr-un spital. Mi-am intors capul in stanga si in dreapta, ar cand m-am intors spre stanga l-am vazut pe Max cum dormea langa patul meu. Am tresarit cand mi-am adus aminte de Adrien, vroiam sa ma ridic in fund, dar inca eram complet amortita si abia puteam misca un muschi.
Max a inceput sa se fataie si cand si-a deschis ochii si m-a vazut a sarit in sus si m-a imbratisat.
-Cat ma bucur ca esti bine!
Eu l-am impins puţin, semn sa ma lase. El a inteles si m-a lasat de indata. Cu puterea pe care am avut-o am reusit sa ma ridic si sa spun:
-Adrien?
Max si-a lasat privirea in jos si nu a spus nimic.
-Nu-mi spune ca-
-Nu e mort, dar...sansele lui de supravietuire sunt mici. V-am adus pe amandoi la spital de indata ce m-am trezit, dar a pierdut mult sange si-
-Unde e?
-In sala de langa noi.
M-am intors rapid si m-am dat jos din pat, dar picioarele imi erau amortite asa ca m-am dezechilibrat si mai ca nu am picat, dar ca norocul Max prins. L-am apucat de bluza si m-am rezemat de el.
-Du-ma la el, te rog!
-Marinette-
-Te rog!
Max a cedat si m-a dus pana la camera lui Adrien. Statea intins pe pat, avea vreo sase aparate legate de el si abia se vedea ca mai respira. Am alergat pana la patul lui si i-am prins mana intr-a mea. Am inceput sa plang in timp ce ma uitam la fata lui palida si lipsita parca de viata.
Am stat langa Adrien plangand timp de jumat de ora, asa ca Max a plecat sa cumpere mancare si apa pentru mine, deoarece era ingrijorat ca ma voi deshidrata. In acest timp eu stateam acolo si il tineam strans de mana.
-Imi pare atat de rău! Daca eu nu plecam, daca eu nu eram tu nu ai fi fost aici. Dar iti promit ca iti voi aduce inelul inapoi, il voi infrange pe Howk Moth si ne vom implini promisiunea.
Ma aplec deasupra lui si ii aplic un sarut pe frunte.
-Te iubesc!
Iar cu aceste cuvinte m-am transformat si am iesit pe fereastra. M-am reintors in aceeasi fabrica parasita unde ne-am luptat data trecuta. Nu eram sigura daca aceea e ascunzatoarea lui sau nu, dar acela era singurul indiciu de unde puteam porni. Pentru un moment credeam ca nu l-am gasit, dar exact in momentul in care vroiam sa plec am auzit o voce masculina.
-Hah, n-as fi crezut ca esti chiar asa de imprevizibila, LadyBug!
-In sfarsit ai aparut, acum pot sa te infrang. Voi salva Parisul!
-Ma mira entuziasmul tau. Acum am puterea distrugerii. Cum vrei sa ma invingi?
-Voi folosi tot ce am.
-Hahaha, sa te vad!
Am inceput sa ma lupt cu el. Aveam un plan. Stiam ca nu mai aveam cum sa-l inving, dar mi-am dat seama de ceva. Daca atac fara sa ma gandesc, atunci nu voi reusi nici cum. Asa ca pentru inceput il atacam cu mişcări dezordonate care au fost complet previzibile. Iar cand am vazut ca nu ma mai i-a in serios mi-am aruncat yoyo-ul in asa fel incat sa se inconjoare in jurul baghetei si l-am tras din mana lui, iar cat timp era neatent am sarit spre el lovindu-l cu piciorul in burta. El a cazut pe jos, iar cand a vazut ca ma apropii de el a spus:
-Cataclysm!
Dar ajunsesem deja la el pe cand i se activeze puterea si cu o miscare i-am scos ineul. Apoi am spus:
-Acum s-a terminat Howk Moth!
Mi-am pus inelul pe deget.
-NUUUUUUU!!!!!!!
De indata cum am pus inelul pe deget o putere extraordinara mi s-a ,,plantat” in corp, iar eu am inceput sa plutesc, ochii mi s-au facut galbeni si emiteau o lumina orbitoare, iar dupa cateva secunde tot corpul mi-a luminat, iar costumul meu a devenit mov cu liniute galbene, iar parul meu a fost prins intr-o singura coada.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Tu! Vei plati pentru asta!
---------------------------------------------
Ok al treilea capitol...ok!!!!
Bun inca doua!
Apropo nu cred ca tre sa mai explic chestia cu schimbati trecutului si ca daca se schimba ceva atunci acel lucru afecteaza viitorul foarte mult bla bla bla. Asta doar sa elimin orice nelamurire.
Nu prea mai am ce spune acum...sper ca v-a placut si mda. Ne vedem in urmatorul capitol.
