După ploaie...

164 28 4
                                    

În locul acela din pat
În care mândră și tăcută sorbea din șampanie,
După sex, zace doar o umbră rece pe care nu o înțeleg,
A norilor ce încă-i plâng absența...

În zilele acelea după sex, eu eram la geam,
Sus, probabil cel mai sus... Priveam ploaia
Ce nici la sfârșitul timpului nu se oprea,
Dar era iubire căci o aveam pe ea...

Și acum înțeleg, după ploaie încă sunt nori
Iar rujul ei e încă pe pernă mea albă,
Încă o așteaptă,
Însă e într-un Cadillac negru... Cu alt cineva...

Și promit că voi fi mai bine
Mintea mea e încă-n inimă ei,
Chiar și după ploaie sufletul încă arde Țigară după țigară, ea e tot departe...

Ruj roșu și ochelari negrii,
Să nu îi ghicești lacrimile
Plecă mai departe de deșert,
Plecată-n orașul luminilori, învelită-n alte brațe decât ale mele...

Mi-a luat bules-ul și a plecat,
Niciodată înapoi, niciodată să o mai văd
Și cred într-o speranța,
Cred că după ploaie există o șansa...

EroticUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum