Și-mi vede chipul luminat de zicile de lumânări,
În capela albă ea se roagă că păcatele pe umeri să nu mă mai tăie
Pe tepte de marmură îngenuncheată
Și eu demon, afară-n ploaia rece însângerat.
Mă-nveleste-n aripele ei de Divin creață,
Să le picur de sânge și ploaie
Cu mână mă atinge pe inimă
Însă se murdărește de funingine și boală...
Îngeri în șiroaie o alungă iar în cer,
Dar dragoste îi spune să rămână cu un demon pe un pământ inert
Și o alungă iar în cer, iar la ei în iad alb
Cu un gram de curaj...
Pumnalul din argint sculptat,
Îi șede-n mână că un farmec devreme divulgat
Și-și tăie o aripă ce cade-n noroi și devinea neagră,
Dar că să fie uitată de răi pe pământ o tăie și pe adoua fără a-și cruța ființă...
Cu lacrimi în ochi știe că e om acum,
Dragostea-i curge pe buze
Și eternitatea se scurge pe chipul tânăr mistuit
Iar eu o văd recucerit...
Dar cum clipesc o văd întinsă pe pământ,
Eu uit, dar anii s-au scurs în ploaie acum
Căci ea e om și eu rămân demon,
Și-și închide ochii pentru a se ridica din nou la cer subit.
CITEȘTI
Erotic
Poetry• Cu dragostea nu cred că vei vindecă lumea dar îți pot atinge gură. Nu cred că mai pot cântă că înainte dar cu siguranță sub felinar suntem mai erotici împreună decât despărțiți. Din această scumpă cripta cred că voi atinge acea latură modernistă.
